Apa vie de izvor la-îndemâna tuturor

Apa de izvor La Fântâna – hidratare și inspirație la purtător

A fost odată ca niciodată. A fost odată o Crăiasă foarte frumoasă care era mândră de frumuseţea ei şi ea avea o oglindă fermecată cu care se sfătuia şi care îi spunea ce trebuie să facă.

-            Zi-mi, oglindă-oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din ţară?

-            Tu eşti, Crăiasă, tu eşti cea mai frumoasă!

Şi Crăiasa nu mai putea de bucurie căci frumuseţea ei era recunoscută şi apreciată. Numai că într-o zi oglinda îi răspunse altfel:

-            Mărită Crăiasă ai fi de mii şi mii de ori mai frumoasă dacă ai bea apă de izvor adusă din vârful munţilor cărunţilor.

-            Şi unde se află izvoarele astea?

-            Izvoarele se află în Ţara Sârbească de peste Dunăre tocmai in poiana de la Mitrovo Polje dar puţini viteji se încumetă să se ducă după apa lor pentru că izvoarele sunt păzite o vrajă. Locurile sunt pline de păduri de pini şi păduri de stejari. Şi cine calcă pe potecile ascunse din munţi este prefăcut în copac. Şi din cauza asta copacii te ceartă şi încearcă să te oprească cu crengile lor pentru a nu păţi şi tu asemeni lor.

-            Şi oare nu se află nici o cale de a pătrunde până la acele izvoare de apă vie?

-            Ba o cale cred că ar fi Măria Ta, că dacă nu era nu se ştia, dar puţini viteji se încumetă să o străbată.
Atunci Crăiasa dădu de veste că aceluia care îi va aduce apa vie, apa de izvor va primi un sfert din împărăţie. Şi mulţi viteji au pornit să îi împlinească dorinţa împărătesei dar încercarea era peste poate de grea. Dar iată că dintr-un afund de pădure, sosi la palat păstorul Afin care îi promise Crăiesei că îi va aduce apa de izvor. Şi plecă Afin al nostru, zi de vară până-n seară, cale lungă să ajungă iar pe drum se întâlni cu un urs care se văaită că îi intraseră nişte spini în labe şi nu mai putea merge deloc. Afin se opri, îi curăţă labele şi îl obloji cu frunze de pătlagină după care plecă mai departe. Într-o poieniţă văzu un vultur cu aripa rănită care nu mai putea să zboare. Iar Afin se opri, îi curăţă rana şi îl obloji cu alifie de lumânăreasă şi plecă mai departe. Pe malul unui iaz văzu trestia care luase foc de la o scânteie adusă de vânt. Voinicul nostru luă apă din iaz şi stinse focul după care plecă mai departe. Ajunse la marginea pădurilor şi când voi să intre văzu că pomii întindeau crengile împingându-l în afară. Şi cum stătea şi se gândea el ce să facă numai ce vede ursul venind către el mormăind. Ajuns aproape îi făcu semne să se ridice în spatele său dar vezi bine că era cam greu voinicul nostru. Atunci din cer apăru şi vulşturul care dădea roată şi se lăsă uşurel prinzându-i umerii cu ghearele. Şi aşa, împreună cu cei doi tovarăşi reuşi să străbată pădurea. Ajuns la locul izvoarelor se apucă de aranjat izvoarele ridicându-le ghizduri care să le apere de sălbăticiuni şi apa se strângea curată ca lacrima şi apoi se vărsa şi umplea jgheabul ca să aibă şi animalele pădurii cum să bea din apa de izvor. După ce termină toată treaba, îşi umpălu burdufurile cu apă vie şi plecă spre palatul Crăiesei. Dar vedeţi dumneavoastră, odată cu primul om ajuns la izvoare, vraja se rupse şi de acum oricine putea să ajungă şi să bea pe săturate apa vie. Iar când ajunse la palat ceru de la chelăreasă câteva cupe de cristal şi îi puse apa de izvor Crăiesei si i le oferi pe o tabla de argint iar Crăiase se bucură văzând că i-a fost îndeplinită dorinţa dar şi mai tare se bucură când putu să bea din acea apă. Şi povestea spune că din acea clipă Crăiasa noastră numai a băut apă numai din izvoarele „La Fântâna” după cum le botezase voinicul Afin. Şi a trăit fericită, sănătoasă şi frumoasă până la adânci bătrâneţi.

-            Aceasta a fost povestea noastră dar cu siguranţă că apa este nelipsită din bagajul dumneavoastră. Indiferent unde  sunteţi şi ce faceţi fie că sunteţi într-o conferinţă sau la un seminar, în sală sau pe pistă, într-o excursie sau doar într-o plimbare, sticla de apă este o prezenţă vie şi nelipsită. Peste 70% din organismul uman este format din apă, iar fiecare celulă vie din organism are nevoie de acest lichid vital pentru a rămâne în stare perfecta de funcţionare. Tot apa este cea care acţioneaza ca un lubrifiant pentru articulaţii, reglează temperatura corpului prin transpiraţie şi ajută  la eliminarea toxinelor.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017