Postări
eu m-am sacrificat pentru binele vostru şopteşte clovnul, m-am
chinuit să vă dau
râs, mult râs sănătos, râs până la lacrimi, râs
dar totul nu a fost decât până aici. am obosit să tot fiu sărac
şi prost şi ignorat
masca mea nu mai ajută nimănui. copii nu au învăţat râsul
liber
iar adulţii îşi impun să-l uite. numai câte un bătrân ros de
demenţă
mai râde în hohote când vede medicamentele
de azi înainte, eu voi fi cel care râde: de viaţă, de
moarte, de lacrimi
de prostie, de îngâmfarea voastră cea de toate zilele
şi de spaimele voastre inutile.
oameni buni poate nu ştiţi dar încă se moare.
numai Dumnezeu stăpâneşte eternitatea
dar cred că se plictiseşte acolo sus în ceruri
şi din când în când
mai coboară cât să moară ca tot omul
răpus de atâta veşnicie
să nu vă miraţi
dacă mă veţi vedea murind
oricum râsul a ajuns desuet şi inutil
la bună tristeţe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu