me too

niciodată, mâine, nu pot, de ce eu, sunt obosit, cred că, eu ştiu

sunt cuvintele mele de harem, de care abuzez ori de câte ori simt nevoia

să mă ascund cu toate vrutele şi mai ales nevrutele

pierdut, uitat, aruncat, ignorat

sunt cuvintele care abuzează de mine, de bunăvoinţa mea, ori de câte ori găsesc o fisură

lăsându-şi aura de mister să cadă de pe zonele purulente

sfârşitul lumii este aproape, cuvintele secătuite se chircesc în silabe

abia dacă mai auzi o frază întreagă rătăcind pe maidane printre gunoaie şi dărâmături

cuvântul a murit, trăiască sistemul binar în care nu există abuzul

şi ţinând cont de toate acestea o să mă retrag puţin în abstract