şi m-am întors să văd al cui e glasul...

fugiţi, fugiţi, ne năpădesc

cuvintele ies puhoi din canalizări şi se caţără pe picioare

urcă poticnit tot bustul, se agaţă de pielea creponată a gatului şi...

nu deschideţi gura, riscaţi să muriţi sufocaţi

cuvintele dau năvală, dinţii explodează în schije mărunte

ducând cu ei silabe desperecheate

lumea fuge scuturându-se

trupuri cad zvârcolindu-se la pământ

ne călcăm în picioare, avem gheare, pinteni, colţi

cei mai puternici rezistă

dar undeva...în spate... printre cadavre

tăcerea se apleacă să vadă

ce culoare politică au cuvintele