...astăzi gogoaşa

zilele mele de spaimă (şi n-au fost multe la număr)
se zugrăveau în ceaunul cel mare al Bunei
cercetat mereu cu mare atenţie şi duioasă îngrijire
de mâinile-i de fermecătoare.
să stai lângă mine să vezi, că ceea ce fac eu vei face şi tu
şi prin ochi îmi intrau toate tainele mustinde
iar din gura zăvorâtă picurau stropi de adevăr uitat
îi eram umbră şi era zeiţă.
cu paşi iuţi adânciţi sub negrul regal
dezlega apele fântânii şi-ndestula gura ceaunului de trei ori:
în numele celor ce-au fost, ce sunt şi-a celor ce vor fi
limpezind cerurile cu priviri curioase.
pirostriile se-nfig înrădăcinându-se
şi strâng vreasurile sub burta hulpava a ceaunului
iar iasca vine şi răstoarnă toate previziunile
revărsând limbi de foc în carnea lemnului.
paşii iuţi, nestăviliţi, poartă boarea palmelor răscolind trupul împuţinat al verdelui
iar degetele cioc culeg din pat de vise gogoşi dolofane, aurii
şi ciurul se umple o dată, a doua oară şi a treia oară
cufundând visele de-nălţare în taina botezului
şi răşchitoarea pentru deprindere,
şi-aşteaptă.
focul linge burta neagră
apa sfârâie-a trezvie
desfăcând cusături de aur firave
gogoşile pipăie cu şovăială calea pierdutelor
bătând apa cu aripi de mătase.
ochii mei îşi varsă toată mirarea
iar tăcerea îmi şopteşte: nu-i timpul, nu-i timpul...
şi Buna aşteaptă căci timpul ei nu a venit
şi răşchitoarea aştepta iar apa boscorodea
„şi braţele freamătă a îndurare, când focu-i stihie şi-arsura prea mare...”
răşchitoarea se afundă, capul bunelor speranţe
şi-n mişcarea-i rotitoare strânge zeci şi zeci de braţe
timpul fără şovăire se adună pe mosor
iar gogoaşa-şi cerne firul scuturată ca un nor
vis de aur, fir subţire
moartea ca transfigurare
viaţă nouă îşi găseşte din războaie în marame...
de fiecare dată când ceaunul simţitelor dă în clocot
ideile se desprind în cuvinte
şi cuvintele se-adună
se-agaţă, rupând firul poveştilor
şi innodându-se iar şi iar
aşteaptă suveica să le treacă prin urzeala vorbelor
şi spata să le bată uşurel, să le-adune
precum cloşca puii:
din cuvinte ţes poveste, firul înainte este
versu-n rime adânceşte şi alt vers din sine creşte
am luat gogoaşa mea şi-am ţesut povestea-aşa...