poveste

ai auzit povestea celui ce caută?
ai dreptate, nimeni n-a auzit-o, nici măcar eu
eu care v-o spun, n-am auzit-o. eu o trăiesc
şi prezentul acesta continuu nu-i prea comunicativ
ori se preface, ori nu vrea să spună nimic
dar eu caut. continui să caut,
nu mă întrebaţi ce caut
pentru că nu aş putea să vă spun
cum arată nimicul.
visul meu era să ating cerul
şi de fiecare dată ridicam ochii
căutându-mi degetele răsfirate în părul cerului
îi plăcea să-l caut în cap, ar fi stat ore în şir
suspinând
apoi am plecat căutând alt vis
şi mi-am spus că numai în mijlocul mării
cresc visele cele mai frumoase
asemenea lotuşilor
suspendaţi de o senzaţie
deasupra hăului de ape.
şi zilele treceau
şi visele se visau privindu-mă
de departe sau de aproape
dar mereu în trecere
până când am trecut înot puntea suspinelor
către altceva.
apoi mi-am zis
că numai în mijlocul deşertului
pot creşte cele mai frumoase vise
crude, proaspete, izvorâte din roua uitării
şi am plecat după ele, răscolind praful
zile şi zile, sete după sete
dar visele se fărâmau calcinate
îngroşând stratul uitării
iar urmele mele
spulberate pe cărările nopţii
se-nsoţeau cu vorbele nerostite
am revenit printre oameni
pe străzile vechilor oraşe
călcând în picioare petice de istorie
ninse de-a lungul trotuarelor
iar jaluzelele îmi făceau cu ochiul
ca un tic demult uitat.
ce cauţi? mă-ntrebă într-o doară vântul
răscolindu-şi pungile şi peturile adunate
am vrut să-i răspund dar plecase prin parcul desfrunzit
să citească ziarul cât mai cade o frunză
aş vrea să plec
dar stau şi mă întreb, unde?
pe mare am fost, în deşert…am fost
mi-au mai rămas două locuri:
înăuntru şi în ceruri
nu, nu în cer ci în ceruri
stâlp şi punte între ele
rotindu-mă
în sens trigonometric
pentru a răsturna goana disperată
a timpului.

(foto: http://10steps.sg/articles/featured-articles/70-strange-photos-that-are-not-photoshopped/)