la ceas de seară...

mă aşezasem pe marginea oglinzii
răcorindu-mi gândurile prin argintul rece
fără reflexii, fără concavităţi de val uitat la mal
şi fără pic de spaimă.
m-am întins spărgând abisul boltirii
şi cerul izvora revărsându-se peste pleoape
cu toţi norii strânşi la două rânduri
până sub mărul lui Adam
luna s-a tăiat într-o clipire de ţurţure
murdărind tot cerul înşirat
printre cuvintele rămase de pripas
rătăcite de restul îndemnurilor
hai !
du-te la culcare mi-a spus
şi-a tras un rand de smoală
surprinzând argintul
într-un abur.

Vezuviu...

(Foto from: thequeenofdenial.files.wordpress.com/2009/06/..)