Salome

se scuturau zilele, una după alta
lăsându-mă singur şi gol
proptit într-o rădăcină
cuvânt nerostit

cuprinsă de fiorul cărnii
tragi vremurile-n unduiri de şold ascuns
brăţările ne toacă în cadenţă
şi aurul pe tăvi se lasă dus

să muşti din joacă mărul lui Adam
şi-n dansu-ţi tainic inimi să striveşti
mărirea şi căderea laolaltă
sub talpă-ţi înfloreau boboci poveşti...