Inutil

am intrat în zumzetul zilei
cu gând să vând din ce am eu mai mult (nicidecum mai bun ci doar mai mult)
şi-un ziar îmi poartă marfa ce-o expun.
preaplinul meu citeşte pe litere
toate cuvintele prăfuite
la rând, fără alegere
strecurându-se prin carnea timpului
scrumit de aşteptare.
pe-aici nimeni nu opreşte
marfa mea nu interesează
ce să fac?
scobesc în carnea privirilor
aşezându-mi ochii pe acelaşi ziar
desfac pieptul cuvintelor
şi-aşez inimile la rând, proaspete şi neştiutoare
bătăile lor se sting de-atâta aşteptare
picioarele intră în altă zi
chircite...
ziarul sfărâmicios
chicoteşte spulberând-şi urmele
în speranţa înălţării