înstrăinare

m-am decis să caut esenţa
şi te pierdeam, ceaţă la vreme de seară
îmbrăcându-mă, umplându-mă,
condensând pe-un canal lacrimal
a durere.
mi-ai spus că ai treabă
şi te-ai retras pe un fir de lumină
până la punct, până la germene
învăluind trecerea
cu palma dreaptă, de-a stânga sânului
să nu se uite cuvântul…
musteam uitarea
valuri de ceaţă
iar cuvintele sfârâiau
în cenuşa privirilor
lipit de trecut
aştept
destinaţia
şi data ştampilei