ploaia miroase a munte în vacanţă
şi a degete umede trosnite
atunci când cafeaua mă caută printre arome
fierbinte şi sălbatică.
noaptea, ploaia miroase altfel
decât în restul timpului
ploaia de noapte e o tăcere ciudată
ca liniile dintr-o gară ce freamătă a aşteptare
iar căteodată, ploaia miroase a pădure
sau a spumă de mare
dar niciodată nu miroase a lună
pentru că ploaia de noapte
îşi plânge singură de milă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu