bocet

am scris şapte zile pe latul cearceafului
şi-am pictat şapte nopţi pe tăblia patului
mi-am ferecat gura cu şapte pecete
şi-am urcat la sala de judecată
să curăţ treptele tronului
şi lacrimile omului
ce se adună-n cartea vieţii
furând roua dimineţii…


te-am luat suflete de mână
şi-am mers în dalbă grădină
unde soarele se-nsoare
cu perdele de cicoare


te-am scos ochi de sub deochi
să-ţi ţes rază înflorită
pe sub pleoape primenită
în lacrimă ostenită


te-am tras limbă de la rele
să nu-mpungi vorbele mele
cu veninul ţepilor
muşcătura şerpilor


irimă pe las pe prispă
şi te uit secată, ninsă
cu bocete şi cu jele
ca nehora, făr de iele…