blocada

copilăria îşi făcuse culcuş în sufletul meu şi pândea cu ochi speriat viaţa

mâinile desenau cuvinte şi cuvintele îşi luau zborul împletind fuioare ideile ascunse

cerul s-a speriat, a lăsat storurile şi a coborât dintre suliţi

fugind cât mai departe de toată această răscolire

limba mesteca aerul dându-i formă şi culoare

cuvintele se-înşiruiau unul după altul căutându-se de rime

şi lanţuri poem se strângeau căutând liniştea din adâncul tăcerii

cine ridică cuvântul de cuvânt va pieri

mâinile au căzut retezate, versuri deturnate din visare

cuvintele s-au uscat, pământ pârjolit de secetă

iar lacrima, urmă albiciosă în praful zilei

moartea priveşte cerul senin fără nici un strop de simţire

ziduri de tăcere trag după ele porţi ferecate

şi nepăsarea spulberă urma poticnită

Esop împletea răul şi bunul punând în fruntea bucatelor limba