rostogolire

dacă mâine o să fie azi atunci deja e sâmbătă

nisipul o să păstreze tremurul apei

şi marea o să-şi lingă rănile

căci se pare că totuşi va ploua iar

hârtiile s-au adunat la o şuetă

nebăgând în seamă plutirea leneşă a pungilor

pe desupra ierburilor pârjolite

niciodată seceta nu moare de sete prin părţile noastre

ciorile murdăresc cerul cu croncănitul lor

gaiţele guralive se isterizează din nimic

pescăruşii iau lecţii de zbor deja

căci ouăle lor au născut pui vii

ce plăcut e la mare, o pisică moartă

priveşte mulţimea de viermi ce-i foşgăie-n blană

iar muştele-i dau târcoale

căutând pista de aterizare pentru o nouă depunere

ce oraş frumos

pavat cu minciuni şi gunoaie romantice

gardurile vii mor şi ele sub povara păienjenişului

ce ne cuprinde sufletele