cine ridică sabia...

cum aş putea să-ţi mulţumesc pentru fiecare clipă, oră, zi petrecută aici

printre toate mizeriile care se-nghesuie să-mi împodobească viaţa?

dimineaţile mă găsesc aşteptând pe prispa vieţii soarele

lumina mă curăţă de toata zgura nopţii

visele cad odată cu resturi de coşmar

şi ploaia curăţă toate cotloanele sufletului

cine nu iubeşte lumina să nu-şi facă pavăză candela

căci în van este toată strădania

amiezile aduc dulcea moleşeală a aşteptărilor

aerul se lipeşte de răsuflarea ta

amantă nesătulă, dornică să te cuprindă

în taina viselor desperecheate

din dogoarea dorinţei am apărut

şi port pecetea purităţii şi a arderilor nestăvilite

serile coboară dulce mângâiere

alungând nestatornicia frământărilor

cu o boare răsuflare

ce alungă şi reţine spaima ce se zbate-n tine

netezit-am calea lunii

să mă-nchine să mă-aline...

...