Postări
să nu mai crezi în taine descojite
şi nici în amintiri la mâna-a doua
ca orice lucru omenesc bătrâneţea e de două feluri cea urâtă
şi cea acceptată
Il Postino îşi cară tolba cu scrisori netimbrate puţin
abătut şi cumva derutat
că toate adresele s-au şters literă cu literă de pe faţa pământului
la capătul unui culoar lung şi-ntunecos medicul de familie
obosit să tot prescrie reţete inutile pe spatele unui
pacient inexistent
pe cât de tăcut pe atât de invizibil în marea sală de
aşteptare
un ev aprins un suflet stins o lacrimă uitată
un dinte rătăcit ce ziua nu mai muşcă
şi un salut în gol fără vipuşcă
şi dacă tot am rămas captiv în propria viaţă
vorbeşte-mi de dragoste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu