linii drepte paralele

năvalnic zbuciumul aruncă sângele-n obraji

oprit de răcnetul zidit in carne: pe aici nu se trece

decât ca boabe de sudoare

sau ardoare

au fost vremi când iubirea săpa în piatra seacă a reţinerii

şi chinga oprobiului strunea carnea nărăvaşă

purtând-o pe calea dreaptă, fără derapaje fără alegorii inutile

şi mai ales fără sorţi de izbândă

sunt zile cânt marea se zbuciumă-n căuşul palmelor

căutând scăpare zilei ce o ţine captivă

cât de triste sunt zilele cu rimelul scurs şi fără vlagă

departe de spuma izbăvitoare a şfichiului

vor veni zile ce curg printre orele uitării

vor fi aşteptări despărţind amintiri ce-au apucat veşnicia de picior

şi mai ales nopţi viforâte înfipte-n calea sângelui

ştergându-i truda de-a curge

asemeni trupului istovit

cuvinte fără vlagă s-or împletici la marginea buzelor

privind disperate în jur

căci nu vor mai şti rostul şi chemarea

în rigoarea unei grădini japoneze nu vei regăsi debordanţa junglei