de unde atâtea semne?

Doamne ce de mesaje,

de când e poşta poştă şi emailul email nu am mai primit atât de multe mesaje

şi parcă toţi plecaţii ţin să-şi aducă aminte de mine, povestind de una alta

maica-mi poveşteşte cum s-au cuibărit dropiile-n spatele casei

şi cum strălucesc ouăle de parcă ar fi vopsite cu lumină

taica-mi spune că e vremea de mers la vânătoare de mistreţi

să facem pastramă, ca să trecem cu bine dincolo

şi buzele tuturor freamătă a tăinuire

drumul

se pare că s-au hotărât să facă o clacă

să mă ajute cu toate amintirile

să le încarc în valize

şi să le cărăm la poartă

maşina trebuie să sosească din clipă în clipă

aşa ca mai am timp de o ultima privire

aruncată peste voi toţi

mă bucur să ştiu că vă las toate nerostitele

şi toate gândurile mele bune

înghesuite în tăceri adânci

dar cine ştie, poate că odată şi odată

tot veţi avea timp să le cercetaţi,

să aduceţi firul roşu la lumină

dacă nu, altă dată

se spune că e mai bine să dai foc tuturor corăbiilor

să nu mai ai regrete şi cale de întoarcere

drumul nu are decât un sens

şi o origine

restul e poveste de viaţă

fericiţi cei ce pleacă

căci a lor este toată lumina şi căldura

poate că după

voi fi pană sau frunză sau lacrimă

important e să ştiu că ţi-am ajuns în cale

fără a te opri din drum

fără a-ţi speria dorurile învălmăşite

fără a te răscoli

iar când o să-mi dor o să mă fac abur

să-ţi sărut buzele

cu un adio