cat de frumos stii sa povestesti

noaptea cand cercurile se strang laolalta
tu-ncepi povestea ce izvoraste de sub bratul drept
si pe-ale carei maluri ne strecuram printer ferigile rosii
tin minte cum te-ai ascuns
si cum treceai dintr-o poveste in alta
dar lumina ce-ti saruta urma
te trada de fiecare data
cand m-ai parasit am murit putin
intai jumatatea stanga apoi cea dreapta
pana cand, plictista, inima s-a gandit sa lege cele doua jumatati
iar rezultatul a fost cam rece si inestetic din perspectiva unui apus perfect
te-ai intors si m-ai acoperit cu candoarea sanului tau
m-ai adunat parte peste parte
si m-ai strecurat sub bratul stang
acolo unde povestea se-aduna in unda lacului
hai sa mergem ai spus
si Pamantul scancea ametit pe umarul meu
l-ai oprit si ai ales o insula plutitoare
un loc viu in plina miscare
ce se-ntoarce cand pe-o parte cand pe alta
ne-am luar zborul, doua stele cazatoare
ce se-ntalnesc intr-o supernova
si asa intrepatrunsi
cum numai aliajele se mai impletesc
despicam carnea trairilor
cu prova amagirilor