poveste cu sampanie, caviar si moarte

era o seara excelenta
muzica se strecura printre noi putin tematoare
bauturile se rasfatau in stransoarea cristalurilor printre stridii
si tartine micute cu caviar
tartina de-am luat-o asemeni cerului spuzit de stele
gemea sub greutatea punctelor moarte
boabe negre puncte moarte
puncte negre boabe moarte
universuri le desparte
frigul cangrenos ma-nvaluie, cotropindu-mi
toate punctele nodale
toate punctele nevralgice
punctele moarte se-aduna, se strang, se contopesc
rezultand marele punct de referinta
locul in care radacinile se-ntorc in ramurile desfrunzite
si totul se strange aruncandu-ma
dincolo de curcubeie, de nori, de stele cazatoare
in locul acela infloresc pentru inca o eternitate,
vortex cu aerul putin ratacit
prin gauri de vierme labirintice