vestile bune se spun in soapta

stateam la o cafea pe malul Styxului povestind vrute si nevrute
nu ca as fi fost nebun dupa ea dar nici nu ma temeam
suntem prieteni si ne respectam
iar uneori imi place s-o stiu pe-aproape
s-o simt cum se apropie usor, nevazuta, ca sa ma sperie
de cele mai multe ori cand ma plictisesc
cobor in strada si privesc oamenii
minute in sir, ore, zile
si fara nimic premeditat ridic mana deodata si opresc un trecator
hai cu mine ii spun (si il privesc atenta)
se opreste buimac, trage aer in piept, adanc, adanc
si ne pierdem prin labirintice stradute
undeva in spate
mai suna cate o sirena de salvare
si-apoi nimic, jur-imprejur liniste de mormant
si faci des lucrul acesta?
ori de cate ori mi se nazare
uite, acum de exemplu, ma ridic si cu toata seriozitatea te-ntreb:
mergi cu mine?
Eu? Acum?