fara

cred ca…
m-am adapostit in coltul celalalt stiind c-o sa ma vand
bucata cu bucata
pamantul de flori, acolo unde moartea sapa transee
lacrima sedusa in clondire de lut
si sudoarea ca apa de leac
numai sufletul s-a risipit la ultimul rasarit
rouă trasa pe roata minciunii

ma gandesc…
poate ca am sa scriu despre toate cate le simt
dar nimic nu mai vibreaza consonant
pentru ca arcurile rupte
se macina
intre cuvinte uitate

privesc…
nimicul deschide pendula
potriveste limbile inimii de ceata
si gongul suna prelung
uitand ca-i uscat

Doamna cu chibriturile mereu ma scapara,
ma sting mereu
cu toate lumanarile netraite
si nestiute
adanc ingropate