incognito

ca si Harun al Rasid
imi iau un trup, un nume si ies in lume
de fiecare data alta strada si alta ora niciodata aceleasi
mi-am facut totusi un obicei
de cele mai multe ori, indiferent unde as merge
ajung la o masa in Cafenea
rasfoiesc ziarele uitate
si notitele prinse cu pioneze
mai adulmec cate o urma veche
mai o urma proaspata
trece vremea
ma uit pe geam sa vad de ploua
e senin asa ca pot sa plec
ma fâţâi pe strazi de colo-colo
mai fac vaporase din caietul de curat
timpul le-nghite pe toate
si zilele si orelele
uneori ma bucur de o lene crunta
ca nici de ingaimat ceva nu poate fi vorba
alrteori ma dau in stamba
arunc toate cuvintele vechi pe geam
dupa ce-mi trece ies si adun ce a mai ramas neluat
norocul meu e ca nimeni nu baga de seama
fâţâiala asta a timpului
cand crezi ca totul merge struna
atunci observi ca s-a gripat
si sta, si sta, de se face ora zi si ziua luna
si parca nici nu-mi mai arde de iesit din casa
totusi…Harun al Rasid tanjeste…Cafeneaua asteapta…deci?