oda licuriciului

oda licuriciului

dupa fiecare ploaie nebuna
iese soarele pe strada mea, se-apropie de casa si-mi bate-n fereastra
atunci ies si las ultima ploaie sa treaca prin mine
pana cand osteneste si-adoarme
pitita dupa un colt de nor
cerul se spala pe dinti
se-aranjeaza-n oglinda lacului
si se-aseaza la masa sa-si ia micul dejun
doua stele mici ochiuri, o felie de ceata unsa cu raze galbene
o coada de ploaie lenesa si trei ciripituri nervoase
stoarce intr-o cana niste nor de cel alb
si cand totul e gata
se mangaie pe bolta plina
si-ncepe sa depene amintiri frivole cu ocheade
ce a fost mai greu a trecut…