de cand n-am mai auzit…

diminetile batand toaca cu raze de lumina
acolo unde cerul isi strange pleoapele ca sa ma poata vedea
cum ma-ntind alene printre asternuturile pufoase

ziua ara, noaptea ara
dintr-o tara-n alta tara

ploaia oftand printre tiglele roase
ce-ncercearca sa scape din stransoarea jgheaburilor
dar de cele mai multe ori se pierde intr-o bolboroseala la gura burlanului

ziua are, noaptea are
luminand intreaga zare

vantul haulind prin iluzia cosurilor moarte
fara lumanarea dreapta a fumului
departe de ultima ninsoare

in urechi mi s-au ascuns toti greierii noptii
departe de ochii si-asteptarile lumii
ascunsi de bura lacrimilor
si soaptele vantului
de toaca cerului
de rasaritul soarelui