viata m-a aruncat in trupul acesta
fantana cu pereti orbi si goi
de pe care strangeam roua lacrimilor
capul, simpla cutie de rezonanta
asteapta bataile pendulului
si soarbe urma luminii
dimineata cand ma trezesc
ma caut prin toate cotloanele
si negasindu-ma deschid ochii sa tip
de cele mai multe ori ma vand
lutul intr-o parte, sufletul in alta
iar lacrimile si regretele la gramada.
duminică, 6 februarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu