Al saptelea cer – Opera rock

Motto: Dati un sens restului vietii dumneavoastra.

Orchestra incepe sa cante un ritm destul de rapid care va deveni pe percurs linia de rupere. Dupa 10 min ritmul devine slow si incep sa intre pe scema personajele care se aseaza in semicerc avandu-l in centru si intru catva separat de ceilalti pe Cosmin, eroul principal. Spotul luminos se plimba punand in evidenta fiecare personaj dupa care ramane fixat pe Cosmin. Al doilea spot alb se aprinde fixand un personaj mascat ce va avea rolul de povestitor. In acest timp spotul pus pe Cosmin se schimba din alb in toate culorile (fara roz) si se termina in negru.

1 Motto: ti-ai parasit dragostea dintai

(In partea stanga o camera studenteasca cu un pat in care se afla ea, plina de broboane de sudoare, muscand dintr-un prosop ca sa nu tipe, in chinurile facerii iar spotul de lumina este focusat pe burta care este mare. El alaturi de ea in fund ii tine mana si ii tamponeaza fruntea.)

Eric: Crezi ca era mai bine daca am fi apelat la un medic?
Ruxandra: (musca din prosop fara sa spuna nimic cu ochi fixati in tavan; pare ca se roaga)
Eric: Spune ceva. Stii ca te iubesc. Fara tine nu mai am nimic.
(de undeva din culise se aude melodia Parole, parole = Dalida – Alain Dalon)
Ruxandra: (zambeste ca si cand cantecul ar spune adevarul mai bine decat ei doi).
Eric: Ce facem daca nu ma descurc? Ce facem cu copilul? Crezi ca am sa pot?
Ruxandra: (vorbeste sacadat printre sfortari, lasand o clipa prosopul) Oh, Eric. Niciodata nu am crezut ca poate fi adevarat. Mereu speram sa ma fi inselat.
Eric: Ai dreptate draga mea. Cat de las am putut fi. Am crezut ca…mi-a fost frica…
Ruxandra: Ti-a fost frica?
Eric: Stii bine: parintii, religia…poate ca merita sa mai asteptam putin…
Ruxandra: Nu Eric. Ti-a fost frica sa iei o decizie. Asta a fost pricina de poticnire. Mereu ai crezut…ca totul…ca totul se va rezolva de la sine…
Eric: Nu. Nu-i adevarat. Stii doar ca te iubesc.
Ruxandra: Da. Dar doar ca pe o papusa. O ai, te joci cu ea. Te plictisesti, o pui la loc sau o arunci. Asta am fost eu. Niciodata nu ai crezut ca voi fi in stare sa las copilul. Adu-ti aminte.

(In partea stanga o camera studenteasca cu un pat in care se afla ei doi ca dupa consumarea unui act sexual – acum spotul se fixeaza asupra capului ei si asupra lui care s-a intins langa ea – amandoi poarta masti: ea o masca a ghidusiei si bucuriei, el o masca inexpresiva).

Ruxandra: Oh Eric, cat de mult mi-as dori sa avem un copil.
Eric: Da, dar nu stiu daca este timpul. Trebuie sa terminam facultatea, sa vedem pe unde ajungem, sa stim daca si cine poate sa ne ajute sa ne incropim si abia apoi sa ne gandim la copii. Ce inseamna inca doi ani?
Ruxandra: Ai dreptate. Mereu ai dreptate, dar tot nu ma poti opri sa visez la copilul nostru.
Eric: Viseaza dar din cand in cand mai vino acasa, langa mine.
Ruxandra: Auzi? Dar ce-ai spune daca ti-as marturisi ca sunt insarcinata?
Eric: Daca e gluma, este una proasta. Daca nu, ce rost are sa ne amagim norocul?

(revenim la pozitia initiala - ea plina de broboane de sudoare dar mai relaxata acum in chinurile facerii iar spotul de lumina este focusat pe burta care este mare. El alaturi de ea ii tine mana si ii tamponeaza fruntea.)

Eric: Poate ca am fost las. Stiu ca am fost. Dar totusi, trebuia sa ma asculti. Amandoi cred ca am fi gasit o solutie rezonabila.
Ruxandra: Eric, ori iubesti ori esti rezonabil. Eu am iubit. Te-am iubit cu trupul, cu sufletul cu mintea. Ai fost parte din mine. Respiram prin tine, traiam prin tine.
Eric: Stiu. Dar totusi. Stii bine cat de rigizi sunt parintii mei.
Ruxandra: Drept sa-ti spun, nu stiu daca chiar sunt sau doar crezi asta despre ei.
Eric: Bine dar…
Ruxandra: De cate ori am adus vorba despre ei sau despre o vizita la ai tai ca sa-i cunosc si sa ma cunoasca te-ai eschivat…
Eric: Da pentru ca eu deja ii stiu cum sunt, doar ti-am spus…

(aceeasi camera studenteasca, acelasi pat in care se afla ei doi – acum spotul se fixeaza asupra capetelor – amandoi poarta alte masti: ea o masca a tristetii si a indoielilor, el o masca inexpresiva).

Ruxandra: Ce spui Eric? Crezi ca putem sa mergem la ai tai? Sa le spunem despre dragostea noastra? Sa le povestim tot ce s-a intamplat intre noi?
Eric: Zau Ruxi, nu stiu daca este cel mai potrivit moment. Cum ar fi sa vada la usa o tipa cu burta la gura...si-apoi ce faci daca te obliga sa avortezi? Mai bine mai asteptam. Mergem dupa ce nasti. Cand vor vedea copilul nu vor mai avea ce sa mai zica. Vor fi pusi in fata faptului implinit.
Ruxandra: Oh Eric, nici macar nu ai vrut sa le spui despre mine. Nici la telefon nu le-ai spus nimic.
Eric: Ba da Roxi...le-am spus...ori de cate ori ajungeam acasa ma intrebau de tine...
Ruxandra: Curios ca niciodata nu si-au dorit sa ma vada, s-o cunoasca pe prietena fiului lor. Ai vazut ai mei, au venit si ne-au luat pe sus si chiar tu ai spus ca a fost o saptamana de vis.
Eric: Da Ruxi, dar ti-am spus ca ai mei sunt mai altfel, au religia lor, situatia lor, prietenii lor, noi inca nu aveam loc cu ei...nu amandoi...
Ruxandra: Da, asa cred si eu. Dar daca nu era loc pentru noi doi, cat despre copil, nici atat.
Eric: Nu fi asa de aspra. O sa gasesc eu o solutie.

(revenim la pozitia initiala - ea plina de broboane de sudoare, palida, trasa la fata acum iar in chinurile facerii, gafaie, maraie, geme, iar spotul de lumina este focusat pe burta care este mare. El alaturi de ea ii tine mana si ii tamponeaza fruntea.)

Eric: Ce spui Roxi? Ma duc sa chem salvarea?
Ruxandra: Ce rost mai are? Oricum e tarziu.
Eric: Poate, nu poate, sigur nu e tarziu. Deabia au inceput chinurile. Cat ii trebuie sa vina? Inca nu e prea tarziu.
Ruxandra: Din pacate este. Ahhhhhhhhhhhh...acum...vine...
Eric: Da ii vad capul....hai, inca putin....
Ruxandra: Ahhhhhhhhhh…nu mai pottttttttttt...fa cevaaaaaaaa…te rog...sfasie… rupe... taie... ahhhhhhhhhh Eric...doare...
(Eric sparge cateva fiole de algocalmin si i le pune intr-un pahar si-i da sa bea)
Eric: Bea Ruxi, poate ca te vor mai lasa durerile, impinge, hai…
Ruxandra (dupa ce bea cade iar pe perna cu vocea gatuita): Mai bine aprinzi o candela decat sa blestemi intunericul. Cata dreptate avea bunica Dumnezeule. Dar unde-i candela mea ? De ce nu se sfarseste odata ? Eric ?
Eric : Da Ruxi ?
Ruxandra : Ai pregatit totul ?
Eric : Da. Ata, foarfecele, totul este cum ai spus tu. Dar mi-e frica, parca am fi in clandestinitate....
Ruxandra : Asa si e Eric, dar nu uita ca tu ai vrut asa. Am inchiriat camera asta in cartierul asta uitat de lume acum trei luni. Am dat numai buletinul meu, ca si cand numai eu as sta aici. Nimeni nu stie nimic despre tine, despre legatura noastra, si a ta cu copilul. Asta nu-i clandestinitate ? Cine stie ce se va intampla cu copilul...asta...
Eric: (speriat) Ce sa se intample?
Ruxandra: Asta ma sperie, ca nu stiu! Si nu voi stii niciodata...dar te rog indiferent ce faci, fa astfel incat viata lui, a copilului sa fie plina de…roman…ahhhhh…tuziasm.
Eric: termina cu prostiile Ruxi...o sa vezi tu....totul o sa fie bine.....
Ruxandra: Da...o sa fie...dar nu pentru noi...ohhhhhhhh……desleaga Doamne ghemul asta noduros...hai...
(Ruxanra se strange intr-un spasm distrugator, avand fata congestionata de efort si schimonosita de durere in acelasi timp)
Ruxandra: Da…da…in sfarsit...hai puiule…hai...ahhhhhhhhh...s-a sfarsit...

(acestea sunt ultimele vorbe pe care le rosteste in timp ce se aude scancetul unui copil. Ea cade pe perne, tremura si se scutura ca si cand ar vrea sa arunce niste gunoaie de pe piept dupa care incet incet, trupul I se relaxeaza si incepe sa capete rigiditatea mortii. Ochii ii raman deschisi si atintiti in tavan. In acest timp, Eric se chinuie intre picioarele ei cu copilul, incarcand sa-I lege buricul cu ata pregatita dar care se tot rupe. Face o legatura ca vai de lume dupa care ia foarfeca si taie cordonul ombilical. Ia copilul de picioare cu teama cam cum vazuse el prin filme, il scutura ca pe un sacotei dupa care il pune alaturi pe un scutec si-l infasoara neandematic facand un ghemotoc de carpe in jurul copilului. Copilul tipa cam tare ceea ce nu-I convine. In tot acest timp vorbeste ba cu Ruxandra ba cu copilul, fara a astepta raspuns, vorbeste doar ca sa se auda, caci spaima il incolteste)

Eric: Ce ti-am spus eu ca o se termine curand…..gata….il auzi? Scanceste...e viu deci…..
Eric: Ruxi? Hai gata…..uite incerc sa-I leg buricul……mama ei de ata ca-mi aluneca si se rupe ca o…hai stai asa.ca l-am prins……gata...ce e? cum ce e? baiat, ce sa fie...doar ma stii.…
Eric: Da draga…..e baiat…..si culmea seamana cu mine...e la fel alcatuit……si Doamne……e bine potrivit in toate…..cum? vorbesc prostii? Da arata bine Ruxi...si e falos tare……e bun….. si tipa...da oare de ce oare o tipa?
Eric: Hai ca...of gata. I-am taiat buricul....cred ca nu e prea mare….da da….acum il infas……eh…asa cum m-am priceput si eu……gata... a tacut…..bravo…am reusit ….
Eric: Ruxi? Ma auzi? (se intoarce spre ea cu fata radiind) Ruxi?
(Chiar daca nu se vede, paloarea si rigiditatea au pus stapanire pe trupul ei. Se uita la ea si nu intelege. Nu-i vine sa creada. De ce lui? De ce tocmai lui sa I se intample?)
Eric: Ruxandra? Ce faci? Raspunde te rog. Ruxandra?...Unde te duci? Cui ma lasi? (Se apleaca si incepe sa o scuture nervos….).
Eric: Ruxandra? Hai, lasa gluma. Hai fato……ridica-te……deschide ochii...Mai taci dracului si tu ...ce tot vrei? Nu vezi ce-i aici? Taci iti spun……

(La un moment dat o lasa la loc pe perna, se aseaza si el alaturi ca la inceput, copilul a tacut obosit si peste ei curge o lumina rosietica. Dupa cateva minute el se ridica si incepe sa faca ordine. Ia copilul si-l aseaza alaturi pe jos, ia apa in lighean si o spala pe Ruxi de sange, trage cearceafurile murdare de sub ea apoi asterne altele noi. O aseaza frumos pe mijloc, o inveleste si ii aranjeaza capul ca si cand ar dormi. Apoi pune toate rufele murdare intr-o geanta, aseaza si copilul deasupra si iese din camera. In tot acest timp a vorbit singur)

Eric: Asa deci, nu vrei sa mai vorbesti cu mine. Poate ca esti in stare de soc…..ori poate ca ai murit? Nu, nu te cred. Ia sa vedem ce face si asta. (se apleaca si se uita la copil) Doarme. Bine ca ai adormit ca numai urletele tale imi lipseau. Ia sa vedem (desface inca odata carpele si examineaza atent copilul ca si cand ar vrea sa-si intipareasca fiecare detaliu in minte) picioare, maini, cap, totul e la locul lui, nu-ti lipseste nimic. Asa. EI, dar ce-i aici? (se apleaca sa vada mai bine). Chiar pe sanul stang al puţoiului este un semn, da, da… parca-i un inel cu pietricica iar inlauntrul inelului este (se apleaca mai mult) da, chiar asa, este cifra sapte. Noroc sa ai ca in rest le ai pe toate. Hai, gata cu joaca, inapoi la treaba. Ia stai tu aicea jos sa facem ordine si curatenie la locul de munca, asa parca se spune. Apa, prosop, iac-asa, mandro, hai sa te curat, sa te fac frumoasa. Asa, acum pot sa schimb si cearceafurile, ca tot nu mai curge sange. Asa, stai putin, stai tu sa trag astea. Gata, acum punem altele noi, uite asa, hai, hopa sus, inca putin, hai mai nu te lasa asa grea, gata, acum totul este Ok. Uite sa te invelesc. Gata. Acum poti sa dormi linistita.
Eric: Hai baiete, nu sta, strange toate carpele aste, asa, pune-le in geanta asta, da, stiu, pacat de ea da asta e. Acum sa pun si copilul deasupra, gata, bagajul este gata. Hai. La spital birjar. (Iese cu geanta pe umar ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat si inainte de a inchide usa mai arunca o privire peste umar.)
Eric: Noapte buna...iubito. Vorba cantecului.

(Se plimba prin partea dreapta a scenei ca si cand ar strabate strazile orasului. In partea stanga in locul patului care intre timp a fost luat de pe scena se vede o reclama luminoasa anuntand ca ar fi un spital).

Eric: Gata am ajuns acasa. Casa ta vreau sa spun. De acum te descurci, ca doar asa-i in viata: rezista cei mai buni. Nu cred ca vreau sa merg pana la intrarea in cladire, ba da, hai c-o fac pentru tine. Sar gardul si te las chiar langa intrare. Cum spunea ea? Sa am grija sa ai o viata plina de romantism si entuziasm. (Se uita in sus la cer) Hai ca-i frumos. Romantic, nu? Uite ca cerul este spuzit de stele, iar privighetorile canta - in padure ca doar aici nu se aude nimic. Entuziasm? Trebuie sa fii cat de entuziast poti si fie ca entuziasmul tau sa-i scoale pe toti din somn si sa-i adune in jurul tau. Cred ca nu ne vom mai intalni asa ca ADIO. Da, nu-ti spun la revedere ci adio. Are EL grija si le aranjeaza pe toate ca doar esti fiul Lui. O poarta-n urma se inchide o alta-n fata se deschide…...

“M-am uitat, si iata ca s-a aratat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc si I s-a dat o cununa si a pornit biruitor ca sa biruiasca.”

2 Motto: EU vin curand. Pastreaza ce ai ca nimeni sa nu-ti ia cununa


(Suntem intr-o camera – dormitor de orfelinat, cu zece paturi suprapuse in care se foiesc trupuri de copii, vorbesc in soapta, rad, chicotesc. In fata la o masa stau doi baieti in jur de 15 – 16 ani. Unul, Marcelo pare a fi seful dormitorului in timp ce Sucala este ajutorul sau, cainele credincios. Marcelo se apleaca peste masa si-I face semn lui Sucala sa se apropie ca sa-I spuna ceva, fara sa auda tot dormitorul).

Suacala: Gata ba, stingerea ca va ia dracu. Ce vreti sa apara Domnu’ in dormitor?
Marcelo: Bă Sucala, ai tu grija de astia ca io ma duc sa vad ce face Muci….
Sucala: A?……
Marcelo: Ce-i bă, n-ai auzit ce-a patit?
Sucala: Nu..ce-a patit?
Marcelo: Pai un pulifrici, un mucea unul de-i zice Cosmin, a bagat sisu in el.
Sucala: Cum ma?
Marcelo: Uite asa, acu o ora s-a-ntamplat. Doar ce fusese adus de doua saptamani si se dadea zglobiu. Cand i-a zis Muci sa iasa la interval, asta s-a facut ca nu intelege.
Sucala: Da de unde vine asta?
Marcelo: Pai cica a tot stat prin spitale de erau toate gagicile alea, asistentele, cazute dupa el. Cel mai fain din areal. Da nu l-au mai putut tine ca avea deja doispe ani.
Sucala: Asa, si?
Marcelo: Pai ti-am spus ca Muci s-a luat de el sa-i bage mintile in cap. I-a tras una de la pus la pamant, s-a lasat peste el si si-a infipt mainile in gatul lui. Apoi s-a intamplat ceva nemaipomenit. Muci si-a ridicat capul sa vada ce zic ai din jur si l-a scapat din ochi. Jughineaua a scos sisu din bocanc si i l-a infipt in spate. Atat cat a putut. Degeaba l-a pocit Muci racnind de durere ca a luat-o. L-au luat si l-au dus la spital sa-l coasa iar pe ala micu l-au luat la politie. Asa ca vezi ce faci pe aici ca dau o fuga la spital…...
Sucala: Da unde dracu a invatat ala sa umble cu sisu?
Marcelo: Nu stia ma, ca daca stia il muta pe Muci definitiv. Da cred ca de frica a facut-o. Sa mai te-ncrezi in d-ăstia. Hai ca m-am dus.
Sucala: Ai grija la spital sa nu te gineasca.
Marcelo: Bine ma, ca parca as fi de ţâţă……
Sucala: Am zis si io...
Marcelo: Bine, ai grija de astia sa nu faca galagie sa vie pedagogu aici ca sa dau de belea.
Sucala: Da ma, s-a facut.

(Suntem in camera de garda a unui spital iar la masa stau doua asistente si discuta, vizibil afectate, cu vocile temurande. O a treia intra in camera si asculta dialogul celor doua)

Maria: M-ai chemat?
Elena: Da. Stai jos.
Maria: Da. Ce s-a intamplat? Te vad schimbata.
Elena: M-au sunat de la Politie.
Maria: S-a intamplat ceva cu ai mei? Ori cu ai tai?
Elena: Nu tu, stai linistita.
Maria: Of ce m-am speriat. Atunci? Care-I problema?
Elena: Pai m-au sunat in legatura cu Cosmin.
Maria: Vai de mine, da ce-a patit copilul?
Elena: Trebuie sa mergem la Politie, sa dam declaratie, ca cica l-au arestat pentru tentativa de omor.
Maria: Ce faceeeeeeeee?
Elena: Da. Asa mi-au zis. Cica s-au incaierat in camera, el a scos cutitul si l-a lovit pe celalalt.
Maria: Dar cati ani are celalalt? Ti-au spus?
Elena: Nu, de ce?
Maria: Pai daca o fi vreun coscogea mitea si s-a luat de bietul nostru copil, ce putea sa faca…..da tot nu cred ca a dat cu cutitul?
Elena: Nici eu, dar trebuie sa mergem sa dam declaratie...sa spunem ce stim despre el…
Maria: Si cand imi aduc aminte...parca a fost ieri...….stii? Eram in tura si tu chiar ziceai...…:

(Suntem in aceeasi camera de garda a spitalului dar cu doisprezece ani inapoi in timp. Maria proaspata asistenta aranjeaza fisele pacientilor trimisi pe sectii iar Elena, asistenta sefa, bea o cafea si verifica un registru).

Elena: Ia vezi tu Maria, cine-i cu copilul afara si ce-i face de plange in halul asta?
Maria: Imediat. (Iese din camera dar se intoarce imediat inapoi)
Maria: Nu-i nimeni pe hol, e pustiu si nici in curte nu se vede a fi cineva.
Elena: Te-ai uitat bine?
Maria: Da, numai ca n-am iesit afara, ca nu-mi da mana. Parca ma tine ceva in spate...
Elena: Hai tu, nu te mai prostii. Lasa ca merg eu.
Maria: Vin si eu. Nu te las singura...

(Cele doua ies pe usa camerei de garda si asculta cu atentie. De undeva de afara se aude tot mai slab un scancet de copil)

Maria: Cred ca a plecat, o fi fost cineva pe langa gard. Hai sa intram.
Elena: Stai tu sa scot capul sa vad ce se intampla.
Maria: O fi fost cineva care se grabea spre casa ori vreun caine...
Elena: Caine necaine, lasa-ma sa ma uit...

(Elena deschide usa holului si iese pe jumatate in curte, zgribulita de racoarea noptii. De undeva de jos se aude tot mai slab scancetul. Se apleaca si da de geanta, pitita in spatele unui stalp. Desface geanta si plansetul se aude tot mai tare. Pe langa gard se prelinge o umbra care se trage intr-o pata de intuneric)

Elena: Marie, uite tu minune...
Maria: Un copil?
Elena: Da. Fugi iute la bucatarie si fa rost de niste lapte, ceai, doua sticlute cu tetine, scutece iar eu il iau in camera de garda sa vad ce-I cu el…..
Maria: Gata sefa… acum ma si intorc...

(Elena ia geanta si se intoarce in camera de garda. Aici, la lumina, desface cu grija geanta si scoate incet, cu teama parca, ghemotocul de carpe. Se indreapta cu el spre patul de consultatie si il aseaza cu grija de parca ar umbla cu un ou).

Elena: Ia sa vedem ce avem noi aici…..Doamne ca mic mai esti mai copile. Brutele, nici macar nu te-au spalat. Te-au lasat asa plin de...Doamne, Dumnezeule si cum ti-au legat buricelul...Ia sa vedem noi ce facem…..asa, stai cuminte sa potrivesc apa…..asa… acum hai….la baita cu tine...
Maria: Gata, m-am intors.
Elena: Bine faci. Ia prosopul meu din dulap si vino aici ca sa-ti dau copilul.
Maria: Ce-ai facut? L-ai spalat in chiuveta? Fara s-o...
Elena: Am spus sa iei prosopul si sa vii aici. Nu de sfaturi sau examene am nevoie ci de un prosop. Hai!
Maria: Gata. Uite-l.
Elena: Vezi? Nu cred ca sunt trei ore de cand s-a nascut. Adu catgut sa-i legam buricelul cum trebuie. Asa. Bun. Am facut-o si pe asta.
Maria: Il infesi acum sau?
Elena: Mmm, nu. Ii dau sa manance si apoi il schimb ca si asa nu avem scutece prea multe. Unde-i biberonul?
Maria? Ce vrei? Lapte sau ceai?
Elena: Da-mi laptele ca-i mort de foame saracul dupa cate cred eu.
Maria: Tine! Poti sa-i dai ca l-am incercat eu, nu frige.
Elena: Da, mersi. Ia sa te vedem voinicule…Doamne…uita-te la el, se bat cainii la gura lui..
Maria: Asa-i, daca stiam aduceam doua sticlute…...
Elena: Stai tu ca doar nu-I sugativa. Mai bea si ceai ca sa se hidrateze si apoi somnel…. Auzi, ia uita-te in geanta si vezi daca este ceva, vre-un bilet, o……scrisoare…ceva…..nu stiu...un...
Maria: Imediat.

(Maria se apleaca si scoate rand pe rand toatre lucrurile pline de sange: cearceafuri, fata de perna, camasa de noapte, dar nimic, numai sange inchegat si moarte).

Maria: Cred ca ...
Elena: Da?
Maria: Ce facem? Anuntam politia? Sau doar pe ai nostri?
Elena: In primul rand il informam pe doctorul de garda, apoi pe director si ei stiu mai bine ce-i de facut. Da sa terminam ce avem de facut aici si apoi. Sa ne bucuram si noi de cateva momente. De cand a intrat la scoala, Mia nici nu m-a mai lasat s-o iau in brate. Adu-mi scutecele sa-l infas. Asa, aranjeaza-le...
Maria: Gata. Hai!
Elena: Ia sa vedem daca este in regula. Manute, picioruse, gat, capsor, poponeata. Ia uite tu ce degetele are. Poti sa crezi cat is de mici?
Maria: Ce are pe piept? E murdar?
Elena: Cum mai ca doar l-am spalat. Ia sa vedem…...da Elena, ai dreptate. Are semn. Un inel cu piatra si in inel cifra sapte.
Maria: Sa dea Dumnezeu sa fie cu noroc, ca stiu ca oamenii insemnati ori sunt sus de tot, peste ceilalti ori infunda mocirla de nu-ti vine sa te uiti la ei.
Elena: Taci tu cu povestile tale.
Maria: Da stiu de la Buna, ca ea-mi spunea. Ca cica oamenii insemnati au cumpene in calea lor si trebuie sa aibe grija pe ce drum o apuca.
Elena: Gata tu cu prostiile. Mai bine spune ce nume ii dam, ca noi o sa-i fim nanase.
Maria: Pai stiu si eu...….poate…...Sil….
Elena: Nu, ca Silviu il cheama pe nepotu-miu si-i un zvapaiat de nu se poate. Mai bine Cosmin. Suna mai…...cum sa spun...
Maria: Mai ca din poveste?
Elena: Asa ceva. Imi place si chiar ma gandeam ca daca o sa am baiat sa-i spun Cosmin…..
Maria: Asa s-a numit primul tau dragut?
Elena: Ce-ti veni tu? Te-ai prostit?
Maria: Eh, am zis si eu asa.
Elena: Uite-l cum doarme. Ptiu, sa nu-i fie de deochi, ca tare mandru ii. Ia tine-l tu ca sa dau telefon.

(Suntem in biroul asistentei sefe de pe sectorul distrofici si o multime de asistente si infirmiere se aseaza care pe unde poate. Pe birou este un tort mare si cateva pachete frumos legate. Elena stinge lumina si se aseaza in spatele usii. Pe hol, se aud pasi si voci. Una este vocea lui Cosmin cealalta a Mariei)

Cosmin: Si ce vrea sa-mi spuna mama Elena?
Maria: Pai, nu mi-a spus. Da cred ca este ceva important, daca te-a chemat acum seara.
Cosmin: Pai, stiu ca de fiecare data cand ma cheama la ea in birou, ori trebuie sa-mi faca injectie, ori ma cearta ca am facut vreo boacana ori ma tine ascuns pana pleaca comisia.
Maria: Poate ca ai suparat-o si vrea sa-ti faca o injectie.
Cosmin: Nu cred. Ca saptamana asta am luat numai note bune la scoala. Stii ce mi-a spus ieri invatatoarea?
Maria: Ce?
Cosmin: Mi-a spus ca saptamana viitoare o sa trebuiasca sa merg cu mama Elena la inspectorat, sau …aa...nu, nu mai tin minte unde a spus ca trebuie sa mergem….
Maria: Cum? Si de ce n-ai spus nimic pana acum?
Cosmin: Pai n-am...nu stiu, cred ca am uitat...
Maria: Gata, am ajuns. (deschide usa) Hai intra. Asa, uite aici ai un scaun, asa ca poti sa te asezi. Vad ca nu-i lumina, poate ca s-o fi ars becul. Stai sa vad pe unde este Elena. Poti sa stai singur? Nu-ti este frica?
Cosmin: Parca-i prima oara cand stau pe intuneric. Da...crezi c-o sa se supere Mama Elena ca nu i-am spus?
Maria: O sa vedem. Hai stai aici ca ma duc s-o caut.

(Maria se intoarce dar inchide usa si ramane in camera. Dupa cateva momente aprinde lumina si Cosmin vede camera plina de toti cei care il iubesc si care de fapt sunt familia lui. Elena se apropie prima, ii aduce tortul aproape ca sa-l vada apoi aprinde lumanarile si-I spune sa sufle in lumanari si sa-si puna o dorinta)

Elena: La multi ani, Cosmin.
Cosmin: Mama Elena……
Elena: Ai uitat ca astazi e ziua ta? Hai sufla in lumanari.
Voce: La multi ani!
Voce: La multi ani!
Maria: La multi ani, pui mic.
Nea Tase (instalator): Care pui mic ca-i ditamai flacaul. Sa ne traiesti multi ani, si sa ne aduci numai bucurii, Cosmine tata.
Cosmin: Multumesc nea Tase.
Nea Tase: Am ceva pentru tine, dar trebuie sa stim numai noi doi (zise aplecandu-se la ureche in timp ce-iI strecoara un pachetel lunguiet in buzunarul halatului.
Elena: Ce tot sosotiti acolo?
Nea Tase: Ei si noi ca baietii.
Elena: Hai sa taiem tortul Cosmine si sa servim lumea. Poate ca vrei sa vezi si cadourile pe care le-ai primit.
Cosmin: Eu? Cadouri?
Elena: Bineanteles. Uite. Acesta-i de la mine.
(Cosmin deschide cutia impachetata si scoate un trening bleumarin cu doua dungi albe pe laterala pe care este sigla Adidas si sare de gatul Elenei sarutand-o pe obraji).

Cosmin: Mama Elena……uau...nimeni nu mai are unul ca asta…..multumesc……
Elena: Of Cosmine, stai ca ma darami....uita-te si la celelate……
Cosmin: (despachetand) o camasa, papuci, fular si manusi...dar inca nu-i iarna…..
Voce: Da, dar o sa fie…
Cosmin: Multumesc tusa Ioana……ciorapi, chiloti, maieuri, carioca si caiete, Cuore, Ciresarii, oh Doamne, ce de cadouri. Oh, mama Elena cum sa le multumesc tuturor pentru aceste minunate daruri?
Elena: Sa te porti la fel ca si pana acum. Si nu uita ca cine pastreaza in suflet lumina vietii, risipeste intunericul care hraneste frica. Sa nu-ti fie frica de nimeni si de nimic decat numai de Domnul.
Cosmin: Da mama Elena.
Elena: Uite ia si serveste lumea cu tort si eu pun suc in pahare.
Cosmin: (dupa ce serveste pe toata lumea se aseaza in bratele lui nea Tase): Pot sa deschid acum cadoul tau?
Nea Tase: Esti nerabdator sa-l vezi?
Cosmin: Bineanteles. Cum altfel.
Nea Tase: O sa-l vezi. Este un briceag. Cand o sa-ti fie urat, el o sa fie langa tine sa te ajute. Ca tai o rosie sau branza, ca cioplesti un lemn, ca sapi o groapa, el o sa fie mereu cu tine. Prieten adevarat la bine si la rau.
Elena: Ce tot spui Nea Tase?
Nea Tase: Eh, si io ca batranii. Ce pot sa-i spun.
Elena: Cosmin?
Cosmin: Da mama Elena?
Elena: Ce i-ai spus Mariei? Ca trebuie sa mergem la ...scoala?
Cosmin: Da. Doamna invatatoare te roaga sa treci pe la scoala sa vorbesti cu ea.
Elena: Bine maine vin si eu la scoala. Vad eu cum ma invoiesc pentru doua ore.

“Si s-a aratat un cal ros. Cel ce sta pe el a primit puterea sa ia pacea de pe pamant pentru ca oamenii sa se junghie unii pe altii.”


3 Motto: “Stiu necazul si saracia ta si batjocurile”

(suntem in arestul Politiei, o camera simpla, doar cu o masa si doua scaune. Pe unul dintre ele sta Cosmin, pe celalalt Elena, asistenta sefa. Cosmin, cu ochii in pamant, nu are curaj s-o priveasca in fata).

Elena: Spune Cosmine mama, ce s-a intamplat?
Cosmin: (printre suspine) Mama Elena, nu pot sa spun...
Elena: Dar trebuie mai puiule, nu se poate. Uita-te la mine te rog.
Cosmin: (ridica capul spre ea) Da?
Elena: Ce s-a intamplat? Spune-mi te rog. Intotdeauna te-am ajutat. Dar trebuie sa stiu, ca sa te pot ajuta si acum.
Cosmin: Ia-ma iar la spital mama. Nu-i lasa sa ma trimita inapoi.
Elena: Ce spui?
Cosmin: Nu-i lasa sa ma trimita inapoi. Or sa ma omoare.
Elena: Cosmine? Ce s-a intamplat?
Cosmin: Nu pot sa-ti spun.
Elena: Trebuie sa poti. Noi n-am avut secrete pana acum.
Cosmin: (se ridica si se strecoara pe langa masa si se arunca in bratele ei, ascunjandu-si capul la sanul ei) a vrut sa-si bata joc de mine…...
Elena: Ce face?
Cosmin: (printre sughituri) Si-a lasat pantaloni in fata mea si m-a pus sa ma intorc si sa-mi las jos pantaloni si chiloti.
Elena: Cum?
Cosmin: Da. Si fiindca n-am vrut a sarit pe mine si ma trantit la pamant. S-a asezat pe pieptul meu si iar si-a lasat pantaloni jos. Spunea ca asa patesc cei ce vin in camin. Ca cica asta e botezul. Radea si se uita la ceilalti baieti care venisera si ei dupa mine. N-am mai rabdat si am incercat sa-l rastorn.
Elena: Doamne Dumnezeule...
Cosmin: Dar parca mai greu se lasa. Radea si spunea ca tot nu scap de botez. Am strigat la cei din jur sa ma ajute. Stateau si radeau. S-a aplecat si mi-a spus “ te intorci singur sau te intorc eu?” Daca am vazut ca nu pot sa scap si ca el se lupta sa ma rastoarne, am scos briceagul si l-am taiat la spate, unde am nimerit...
Elena: Da de unde aveai tu briceag?
Cosmin: Ai uitat cand mi l-a facut cadou de ziua mea nea Tase instalatorul? Zicea ca deja sunt baiat mare si ca-mi trebuie un briceag ca sa cioplesc...
Elena: Asa-i ai dreptate. Da de ce n-ai tipat?
Cosmin: Am tipat da degeaba. Nu auzea nimeni. Eram in spatele magaziei de lemne, tocmai in fundul curtii.
Elena: Da cum ai ajuns tu acolo?
Cosmin: M-au trimis sa iau biscuiti. Mi-au spus ca prin spatele magaziei este mai usor de sarit gardul si nici nu te vede nimeni.
Elena: Si?
Cosmin: Deja se insera. La inceput n-am vrut sa ma duc dar au inceput sa rada de mine ca sunt fricos si ca fac pe mine de frica.
Elena: Oh Cosmine...
Cosmin: Da mama Elena, da tu stii ca nu-mi e frica. Asa m-ai invatat. Mai tii minte cand m-am ascuns in morga de m-ati cautat toata noaptea?
Elena: Oh ce spaima am mai tras si atunci……
(In sala intra Eric, psihologul de serviciu, si o politista)
Eric: Buna Seara. Doamna……
Elena: Contra. Elena Contra. Asistenta la spital...
Eric: Aha. Cat o sa stam noi de vorba, pustiul, o sa mearga cu colega mea sa-i faca un set de fotografii, si sa-i completeze fisa. Dorina?!
Dorina: Da domnule. Hai copile.
Cosmin: Mama Elena...nu vreau...nu……te rog...
(Dorina il ia de mana si-l desprinde din bratele Elenei, calm, ferm si fara putinta de impotrivire)

Dorina: Hai sa mergem. N-o sa se intample nimic, o sa vezi.
Cosmin: (printre sughituri) Unde mergem? O sa ma bati?
Dorina: Nu te bate nimeni. Aici nu batem pe nimeni. O sa facem niste poze, o sa te masuram, o sa cantarim, completam niste hartii si ne murdarim pe degete ca sa punem stampile pe o hartie.
Cosmin: Imi luati amprentele?
Dorina: Aha, va sa zica stii……
Cosmin: Toata lumea stie...asa-i in toate filmele...si zici ca nu ma bati?
Dorina: De ce crezi ca te-as bate?
Cosmin: Toata lumea zice ca aici voi bateti oamenii.
Dorina: Si daca lumea nu stie bine?
Cosmin: Nu stiu ce sa zic...
Dorina: Gata am ajuns. Hai intra.
Cosmin: Si ce trebuie sa fac?
Dorina: Sa treci la perete, da acolo, si sa te uiti la mine.
Cosmin: Imi faci poza din fata
Dorina: Da. Intai din fata apoi din profil.
.....
Dorina: Asa. Foarte bine. Spune-mi daca ai semne particulare.
Cosmin: Ce?
Dorina: Daca ai vreun semn pe piele, cicatrici, sau poate ceva ce ai numai tu.
Cosmin: Aaaaaa...semne...ar fi ceva...am un semn aici pe piept...
Dorina: Vrei sa-ti dai camasa si maieul jos?
Cosmin: Trebuie?
Dorina: Da te rog.

(Cosmin isi scoate camasa si maieul iar Dorina se apropie cu aparatul pentru a-i face o fotografie de aproape a semnului de pe piept).

Dorina: Ce ciudat. Un inel cu pietricica si cifra sapte. N-am mai vazut asa ceva pana acum.
Cosmin: Asa spuneau si asistentele de la spital. Cica-i un semn bun. Nu stiu ce-nseamna asta.
Dorina: Vom vedea. Asa, acum hai sa completam fisa. Hai la cantar sa verificam inaltimea si greutatea. Da, asa, 1.41 cu 40. parca ai fi…...
Cosmin: Da?
Dorina: Nimic. Ai crescut frumos.
Cosmin: Da ca au avut grija de mine toate tantile de la spital....
Dorina: Am sa te rog sa stai aici pentru amprente, eu ma duc sa dau la developat fotografiile pe care le-am facut. Sa nu te prind ca fugi. Oricum n-ai unde.
Cosmin: Da...aaaaa...pot sa ma duc la veceu?
Dorina: Da chiar aici in capatul culoarului este. Sa ma astepti aici. Sa nu te plimbi pe holuri.

(Suntem in camera de interogatorii unde Eric, Elena si Maria stau la aceeasi masa. Eric noteaza ceva intr-un dosar, iar cale doua femei isi folosesc batista pentru a se sterge la ochi).

Maria: La puscarie?
Eric: Nu doamna, la casa de corectie.
Elena: Pai nu-i acelasi lucru?
Eric: Nu. E minor asa ca nu poate merge la puscarie. La scoala de corectie poate termina scoala, poate alege o meserie daca vrea la scoala profesionala si daca totul este bine, poate fi reabilitat....
Elena: Cand?
Eric: La optsprezece ani, bineanteles.
Maria: Si ce-o sa se intample cu el? Ce-o sa pateasca?
Eric: Adica? Acolo o sa aiba parte de serviciile unor colegi psihologi, o sa se integreze in colectiv...
Elena: Daca la orfelinat a patit ce a patit, cine stie ce-o sa se intample cu el...acolo...
Eric: Chiar credeti tot ce mi-ati spus?
Elena: Bineanteles. Doar il stiu. Eu l-am gasit pe scarile spitalului, eu l-am crescut....
Eric: L-ati gasit pe scarile spitalului?
Maria: Bineanteles. Era o noapte de mai. Putin racoare dar placut, cerul era spuzit de stele….
Eric: Da, da…..
Maria: Chiar ne intrebam cine a avut atata inima sa-l arunce acolo in aceeasi geanta cu cearceafurile alea pline de sange...…
Eric: Poftim?
Elena: Era pus intr-o geanta peste niste cearceafuri si o camasa de noapte, pline de sange…..nu stiu ce suflet a avut acea mama…...sa-l arunce asa…...
Maria: Si tatal…..ca doar nu I-o fi luat vantul pe amandoi....iar el a intrat singur in geanta si s-a proptit acolo pe trepte…...dar parca mai poti sa stii?

(Usa se deschide si in camera intra Dorina ravasita, tremurand si agitand un dosat in mana).

Dorina: Nu-i aici?
Eric: Cine?
Dorina: Copilul? L-am lasat in birou sa duc filmul la developat si cand m-am intors nu-i. Am intrebat ofiterul de la poarta dar nu l-a vazut. N-a iesit nimeni pe poarta.
Eric: Calm Dorina. Ce ai in mana?
Dorina: Dosarul, fisa…..fotografiile... Mai trebuia sa-i iau amprentele...Poftim…..
(Elena si Maria se ridica cuprinse de spaima si de speranta in acelasi timp. Pe chipul lor acele trairi se succedau cu repeziciune, schimbandu-le culoarea de la rosu intens la livid).
Eric: Nu va faceti grija doamnelor. Va fi prins. Nu poate ajunge departe. O sa dam fotografiile la toate centrele de politie. Trebuie sa-l vada cineva...
Elena: Doamne fereste si apara...….
Eric: (deschizand dosarul si frunzarind fotografiile) Numai noi il putem apara de cei din jur si de el insusi. Cine stie pe cine mosteneste si poate fi un potential...ce-i asta Dorina?
Dorina: Poftim?
Eric: Ce-i aici?
Dorina: L-am intrebat de semne particulare si mi-a aratat pieptul. Am zis ca-i bine sa fac o fotografie...
Eric: Un inel……
Elena: Da. E semn din nastere. Maria chiar credea ca nu l-am spalat bine atunci cand l-am gasit. E vorba de un inel cu pietricica si de cifra sapte in interiorul inelului.
Eric: Cum?….

(In timp ce intrebarea iese sugrumata dintre dinti, ochii i se rasucesc aratand albul punctat de vine rosiatice. Culorile se succed cu repeziciune, ravasind chipul plin de spaima si durere al psihologului. Cele trei femei privesc fara a intelege ce se intampla.)

Dorina: Eric? Eric?…..Domnu Martin?
Eric: Poftim?
Dorina: Sunteti bine?
Eric: Poftim? Ce spui?
Dorina: Va simtiti bine?
Eric: De ce?
Dorina: Aaaaaaaaa....nu stiu...parca...…
Eric: Da ma simt bine. O criza...….du-te la atelier, multiplica fotografiile si trimite-le peste tot....il dam in cautare…...
Elena:Ca pe un criminal?
“Si s-a aratat un cal negru. Cel ce sta pe el avea in mana o cumpana”.

4 Motto: “stiu unde locuiesti”


(Suntem intr-un tunel, o canalizare, undeva sub pamant. Pe jos o saltea mare, imbacsita, acoperita cu cateva presuri si paturi, grele de praf dar care totusi dau senzatia de curat. Trantit pe state Cosmin se joaca cu o lanterna, plimband fascicolul cand pe pereti cand pe chipul unei fete, Mia ce sta langa el pe saltea in fund, cam rufoasa si neangrijita dar curatica. Amandoi gafaie ca dupa o fuga buna).

Mia: Acum poti sa-mi spui cum te cheama? Ca doar n-am alergat pana aici degeaba…..
Cosmin: Ti-am zis eu sa ma urmaresti?
Mia: Hai ma spune…
Cosmin: Da pe tine cum te cheama?
Mia: Mia. Atata stiu.
Cosmin: Pe mine ma cheama Cosmin.
Mia: De unde esti?
Cosmin: Da curioasa mai esti.
Mia: Hai ma zi.
Cosmin: Din...alt oras……
Mia: Ti-e frica sa-mi spui?
Cosmin: Poate ca-i mai bine sa nu sti.
Mia: O sa-mi spui povestea ta?
Cosmin: Povestea?
Mia: Da. Cum ai ajuns aici, de unde ai fugit....chestii de-astea….
Cosmin: Daca o sa-mi spui tu prima.
Mia: Bine. Da de ce stai aici singur?
Cosmin: E mai bine. Si nici nu ma primeste nimeni.
Mia: De cateva luni tot te vad prin statii iar prin gara numai noaptea. De ce?
Cosmin: Nu-mi place sa ies ziua.
Mia: Nu-ti place sau ti-e frica?
Cosmin: Mi-e frica.
Mia: De oameni?
Cosmin: De oameni, de lume…..de lumina...
Mia: Cum ma de lumina? Ca doar nu stai numai aici in hrube.
Cosmin: Ba da. De cinci ani n-am mai iesit afara decat noaptea.
Mia: Hai ma…..
Cosmin. Daca-ti spun.
Mia: Si de mancat?
Cosmin: Ma descurc. Mai gasesc, mai cer cateodata, mai ajut pe la bufet sau pe la buticuri……da cel mai bine tot la gara ca am facut blatul cu o tipa, mama Crina care lucreaza la bufet si-mi mai pune ea deoparte ce ramane de la lume.
Mia: N-o duci prea rau.
Cosmin: Multumesc lui Dumnezeu.
Mia: Hai ma, ce tu crezi in Dumnezeu?
Cosmin: Bineanteles. Fara el cine stie unde as fi acum.
Mia: Pleaca ba ca nu te cred. Stii cum se face crucea?
Cosmin: Hai pleaca daca-ti bati joc de mine.
Mia: Hai ma ca n-am vrut sa te supar. Auzi? Da tu ai buletin?
Cosmin...
Mia: Zii ma….
Cosmin: ...Nu...
Mia: Da cati ani ai?
Cosmin: Saptesprezece…..
Mia: Zau ma?
Cosmin: Da.
Mia: Si n-ai buletin?
Cosmin: Ca sa ai buletin trebe sa te duci la Politie.
Mia: Esti dat in urmarire?
Cosmin: Cu-i pasa. Eu ma simt bine...nimeni nu-mi simte lipsa...eu sunt nimeni….
Mia: Zi ma, vrei sa intri la mine in banda?
Cosmin: Nu, vreau sa raman singur. Nu-mi place cand depind de altcineva.
Mia: Ne mai vedem?
Cosmin: Daca si tu vrei…...da. Pe mine ma gasesti mereu aici. Acum stii drumu...
Mia: Bă...in loc sa ....asa vorbesti tu cu o fata?
Cosmin: Noapte buna.

(Cosmin se intoarce cu spatele la Mia si se joaca cu lanterna. La un moment dat stinge lanterna si raman in intuneric. Cauta sub saltea si zangane o cutie de chibrituri. Scoate un bat si-l aprinde. Flacara palpaie, tremura clipind ciudat pe fetele celor doi. Mia se ridica si pleaca, retragandu-se cu spatele si privind la Cosmin cum aprinde chibriturile unul dupa altul).

Buni Ica: Hai stai aici langa mine. Ti-e foame?
Cosmin: Ihi.
Buni Ica: Cum te cheama?
Cosmin: Da nu ma spui?
Buni Ica: Cui sa te spun?
Cosmin: Nu stiu, am zis si eu…
Buni Ica: Trebuie sa spun cuiva de tine?
Cosmin? Nu.
Buni Ica: (desfacand o punga pe care a scos-o din sacosa ce o are langa picior) Ia uite aici un copanel. Hai, uite si o felie de paine...hai mananca.
Cosmin: Da cine le-a pregatit? Hmm….Ca tare-s bune...nici la spital n-am mancat asa ceva……
Buni Ica: Ai fost la spital?
Cosmin: Da. Acolo am crescut.
Buni Ica: N-ai mama?
Cosmin: Ntt
Buni Ica: Nici tata?
Cosmin: Ntt. Numai pe Mama Elena, pe Nana Maria, si Nea Tase……si alte asistente….da..
Buni Ica: Da numa pe ei ii iubesti.
Cosmin: Ihi. Ei mi-au fost...Pe tine cum te cheama?
Buni Ica: Florica. Da toata lumea imi zice Ica.
Cosmin: Parca ai fi Bunică……
Buni Ica: Dar sunt bunică....
Cosmin: Eu n-am avut bunică. Pot sa-ti spun buni Ica?
Buni Ica: Iti place?
Cosmin: Da.
Buni Ica: Si unde te duci acum?
Cosmin: Mai ai ceva?
Buni Ica: Mai vrei?
Cosmin: Ihi.
Buni Ica: Uite un ousor fiert, e gata curatat, ia si o felie de branza, asa, uite paine…iti place?
Cosmin: Mmmmmm e foarte bun….
Buni Ica: Da sunt de la mine din ograda....toate……
Cosmin: Si ce mai ai in ograda?
Buni Ica: Am de toate cate-mi trebuie. De ce? Vrei sa vii cu mine?
Cosmin: Ma iei?
Buni Ica: Te iau da trebuie sa cerem voie de la Politistu’ garii...
Cosmin: Ehh, atunci lasa....nu mai merg……
Buni Ica: Aha...
Cosmin: De unde esti?
Buni Ica: Dintr-un sat din Apuseni…..Baisoara...
Cosmin: Si unde mergi?
Buni Ica: La sanator…..pentru bai reumatice…...mi-a gasit nepotu un bilet...….
Cosmin: Nepotu? E mare?
Buni Ica: Da. Oho. A facut si scoala de cea boiereasca...facultate? Da asa-i zice...e undeva la Politie acu...ii insurat……da nu prea sa-ntelege cu nevasta-sa...e prea coconoasa…..da fii-mea i-a gasit-o...ca cica-i fata buna...de neam……auzi tu nume……Caliope…....nu i-o placut neam de una saracana...fata de-asta de-a noastra ……cine stie ce s-o fi ales de ea...
Cosmin: A?
Buni Ica: E si io cu ale mele. Mai vrei?
Cosmin: Mai ai?
Buni Ica: Ia uite aici niste cozonac…..hai ia-l pe tot...da, e gata taiat. Hai ia-l...(isi duce mana la gura ca si cand ar avea de spus cine stie ce mare secret) da...barbată-miu…..bun om Domnu dragutu să-l odihneasca…..tiu minte că o trecut dealul batand calea Magarului. Nu era altu mai mandru ca el. Pe langa el toti ailalti pareau gujditi ori schiopi, ciungi, ochiorbusi. Tot o apa si-un pamant heticosi, prostalai. Cum sa am ochi pentru altu ?Noroc ca maica-mea nu m-o inghesuit. M-o lasat sa aleg. Si-am ales. C-asa spunea maica mereu : “ Omu o fost creat dupa chipul si asemanarea Domnului! “ Si Doamne ! mare-i partea ce mi-ai facut. C-asa am stiut noi sa ne ducem lucrarile si viata, dupa voia lui Dumnezeu, dupa soare, dupa semnele ceriului, dupa formele lumii, dupa stele, dupa nunta pasarilor. Eh Doamne, buna viata am mai avut.

(Buni Ica se opreste din depanat amintiri lasandu-si ochi sa odihneasca in cele uitate unghere. Nu vede nimic, nu simte nimic, este numai ea cu lumea ei.)

Buni Ica : Aaaaaaaaaa…..da...ia zi mai vrei ceva ?
…...
Buni Ica : Da unde esti mai copchile ? Ai plecat ? Macar sa mai fi luat ceva de mancare...cine stie cand mai apuci sa mananci….a……ai luat sacosa...bine ai facut...ca mie nici nu-mi era gandu’ la mancare... Ei mai copile, tare mi-e teama ca nu stii, da trebe sa stii ca “ce iti e sortit nu trece pe langa tine”.

(Suntem intr-o statie de metrou, dupa ce acesta s-a inchis. Peronul este pustiu iar linistea este grea. Pe scaune alaturate, Cosmin si Mia, mananca cate un sandwich si iau cate i inghititura dintr-o sticla mare de Pepsi.)

Mia: Ia zi…...iti era foame?
Cosmin: Mda. Azi nu am avut decat trei covrigi si apa calda dintr-o sticla uitata
Mia: De cand il cunosti pe Kanal?
Cosmin: Pai ....e poveste lunga....
Mia: Hai spune, ca doar avem toata noaptea...eu nu ma grabesc...
Cosmin: Hmm, aaa….pai da...acum cinci ani cand am ajuns aici in gara…ma tot ascundeam pe unde puteam. Ba prin salile de asteptare……ma rog...pe unde ma ducea capul...
Mia: Asa si?
Cosmin: Intr-o zi, eram lihnit de foama. Ma taram de colo colo, sperand sa gasesc ceva. Chioru zacea pe un carton si tragea din punga.
Mia: Ai incercat?
Cosmin: Nu. Nici aurolac, nici iarba, nici macar vodca in vena n-am incercat. Nu-s de mine.
Mia: Asa, si?
Cosmin: Pai cum spuneam, umblam buimac ca de-abia vedeam de foame si hop in fata mea Pulan, politistul Mitea, ala care ne jumulea de ce mai strangeam si noi...
Mia: Il stiu. Odata chiar m-a bagat acolo in birou la ei sa mi-o traga.
Cosmin: Si?
Mia: Pai noroc cu o babuta care venise sa intrebe de un baietan care traia pe acolo prin gara. Ca fusese la sanator, asa zicea ea si se inturna acasa acum. Cica ii trebuia un ajutor in gospodarie...
Cosmin: Oare pe cine cauta?
Mia: Ce conteaza. Eu am profitat si am tulit-o afara. De atunci nici c-am mai dat prin gara cand era el de serviciu. Pandeam sa vad cine e si abia apoi intram la cersit. Da hai, zii…
Cosmin: Pai imi pune laba in chica si ma intreaba ce fac eu pe acolo. Ma si vedeam carat in duba si apoi in arestu Politiei. Da noroc cu Kanal.
Mia: Cum ma?
Cosmin: Da. Mila...nu stiu…..da m-a scapat. S-a facut ca ia sacosa unei cumetre ca s-a pornit aia pe un tipat de se uita toata lumea. Pulan s-a intors sa vada ce-i si atunci Kanal m-a tras de mana si m-a tarat dupa el pana in podu garii.
Mia: Te-a dus chiar in barlogu lui?
Cosmin: Mai tarziu am aflat ca acolo isi face veacul. De acolo vede tot ce se intampla in gara. Are potecile si drumurile lui. Putini stiu de toate locurile alea. Mi-a dat sa mananc si m-a descusut, m-a intrebat de toate alea. Mai aveam putin si spuneam cati dumicati mi-a dat maica-mea cand m-a-ntarcat.
Mia: Da tot nu mi-ai zis cum ai ajuns aici...
Cosmin: Ce pot sa spun? Mai nimic. De cand ma stiu am crescut intr-un spital. Cunoasteam toate ascunzisurile, toate asistentele si infirmierele. Pana si bolnavii ma stiau, eram peste tot. Ca medicamentul. Apoi au venit cei de la Tutela si m-au luat. Ziceau ca trebuie respectata legea. M-au trimis la camin. Intr-o saptamana nu mai aveam nimic din toate cate le primisem in spital. Eram lefter. Intr-o seara, o matahala, unu’ Muci s-a luat de mine si a vrut sa ma sparga, sa ma boteze cica. Ne-am incaierat da m-a doborat din trei miscari. Atunci, am scos briceagu’ pe care nu-l aratasem nimanui si l-am intepat in buci, ca tot voia el sa ma faca. M-au prins lingaii lui care stateau si radeau si asa am ajuns in arestu Politiei. De acolo am fugit pe un geam de la veceu si pana la gara nu m-am mai oprit. Am sarit ca un disperat in primul marfar care pleca si asa am ajuns aici. Pentru prima data in viata nu aveam de dat socoteala nimanui. Am avut noroc. Asa am descoprit gara, apoi metroul cu toate hogeagurile..…cam asta-i tot.
Mia: Da de ce n-ai ramas in banda lu Kanal?
Cosmin: Altadata. Prea multe vrei de-odata. Da tu?
Mia: Io m-am nascut aici in fundu’ Colentinei. Maica-mea traia cu unu Caluda, un puscarias care o batea si o trimetea sa-i aduca bani de barbut si de bautura. Toata ziua era beat. Proasta si maica-mea, ca eu una il stropeam cu benzina si stingeam tigata in ochii lui. Da de’. Si-ntr-o zi, veneam de la scoala si intru-n casa. Geamurile acoperite cu ziar si perdele trase de era cam intuneric. Imi las ghiozdanu si dau sa caut prin oalele de pe aragaz ca eram moarta de foame. Simt o mana ca ma apuca de gat si ma izbeste de podea de vad stele. Apoi nu mai stiu ce s-a intamplat, ca m-am trezit cu gust de sange in gura si uda-ntre picioare. Am vrut sa ma ridic da parca eram rupta-n doua. Am intors capul si l-am vazut langa mine. Dormea ca un porc cu camasa rupta si desfacut la prohab. Mai incolo alti doi, niste putoi, horcaiau si ei, morti de beti. Atunci am inteles ce s-a intamplat. M-am ridicat cum am putut, mi-am pus apa in lighean si m-am spalat cum am putut si apoi am incins o oala cu apa. Cand era in clocot, am luat-o si i-am aruncat-o-n fata dupa care am fugit. Am alergat toata noaptea si nu m-am oprit decat intr-un bloc din cele noi ce sunt langa Casa Poporului. Am cazut franta si am dormit cred ca trei zile. Si de atunci imi fac veacul pe aici. Nici ca am trecut pe-acasa. Cateodata ma apuca dorul de casa si de maica-mea si ma tupilesc pana aproape de casa ca s-o vad. Atat. El sta la poarta pe un scaunel, o ruina, cu fata scorojita si scofalcita. Da nici ca-mi pare rau.
Cosmin: Si de-atunci...
Mia: Da?
Cosmin: De-atunci ai mai avut....
Mia: Ce ma?
Cosmin: Ai mai avut prieten?
Mia: Handralau imi trebe mie?
Cosmin: Pai si aia de la tine din banda?
Mia: Traim ca fratii. Unu nu misca ca dracu l-a luat. Doar nu degeaba-s “Mia scorpia”. Ma stiu de frica. Ca nu ma uit cand dau. Da nici nu scapa unu.
Cosmin: Si mai spuneai sa vin la tine in banda...
Mia: Da ce ma ...ai de gand sa te dai la mine?
Cosmin: Si daca am?
“ Si s-a aratat un semn mare: o femeie invaluita in soare, cu luna supt picioare si cu o cununa de stele pe cap”.

5 Motto: “Iti merge numele ca traiesti dar esti mort”


(Eric acasa, in bucatarie cu nevasta lui Caliope. Ea aseaza masa, el astreapta impasibil, sorbind incet dintr-un pahar cu coniac. Discutie aprinsa caci de fiecare data, Caliope ii aduce aminte de poza acelui minor delicvent)

Caliope: Si? Astazi? Cum a fost?
Eric: La fel. Nimic deosebit.
Caliope: Ai mai vorbit cu Gelu de concediu?
Eric: Da. E de acord. Asa ca o sa plecam pe intai.
Caliope: Bine ca-mi spui acum. Of Doamne……de ce ma mai rabzi pe pamant...Cum poti....Nici nu stiu daca o sa apuc sa aranzej totul …....
Eric: Da ce vrei sa mai aranjezi draga, ca doar totul este aranjat. Nici musca nu misca in casa...
Caliope: Pai da muste imi mai lipseau acum. Nu-mi ajunge ca trebuie sa strang toata ziua…..
Eric: Ce sa strangi mai Caliope, ca nu suntem decat noi doi in toata casa...
Caliope: Si? E putin lucru? Ah….migrena...nu mai pot...
Eric: Ce faci tu? Unde pleci?
Caliope: Ma duc sa ma intind putin ca imi plezneste capul. Pune-ti singur de mancare…..ah..
Eric: De ce nu te duci la doctor mai draga. De ce stai si suferi?

(Eric se ridica si pleaca dupa Caliope in sufragerie. Ea s-a intins pe canapea, se inveleste cu o patura subtire, isi pune un prosop ud pe frunte si ia telecomanda).

Eric: Poate ca ar fi bine sa mergi la doctor. Sa vezi ce-i cu migrena asta...
Caliope: Pai da, si ce crezi ca poate sa-mi spuna…...
Eric: Nu stiu….el stie ca doar de asta-i doctor...iti da sa faci niste analize...
Caliope: Analize...de analize am eu nevoie?
Eric: Nu stiu…..Dar nici nu poti sa stai asa……
Caliope: Pai da...te-a apucat mila....asa de-odata...….
Eric: De ce spui asta? Ce-am mai facut?
Caliope: De ce spui asta? Ce-am mai facut (Il ingana strambandu-se) ma mir ca nu plangi…..
Eric: Caliope...
Caliope: Caliope, Caliope, te-a apucat mila….da, de ce nu te gandesti la mine si cand stai cu orele si te uiti la fotografiile alea....
Eric: Poftim?
Caliope: Parca eu nu stiu...te inchizi in biroul ala si te uiti toata ziua la pozele delicventului ala....
Eric: Stii bine ca din cauza lui am avut de ...
Caliope: Ai avut pe dracu...ca parca nu l-am intrebat pe Misu...Doar pe Dorina au sanctionat-o atunci pentru neglijenta in serviciu…...tu nimic...daca-l vrei atat, de ce nu-l iei acasa?
Eric: Pe cine?
Caliope: Pe dracu sa ma ia....uite vezi? De-aia ma doare capul……astea-s migrenele mele...ce doctor...…ca ma faci sa-mi pierd si controlul…...
Eric: Bine Caliope....da doar ti-am spus…...
Caliope: Mi-ai spus ce ti-a convenit…dar ce parca eu stiu toata istoria…...
Eric: Care istorie?
Caliope: Vezi? Ti-am zis eu…ca trebuie sa fie o istorie…..si mai si ai curajul sa intrebi...
Eric: Sa ce?
Caliope: Pai da …te faci ca nu stii.....of Doamne…...
Eric: Caliope...….
Caliope: Hai du-te de aici, lasa-ma …du-te la pozele tale……du-te si mananca…lasa-ma ...ca asa am avut eu parte pe lumea asta...
Eric: Bine. Vad ca n-am ce spune. O sa ies putin sa iau aer....
Caliope: Pai da, sigur....Domnu’ nu mananca….e satul...
Eric: Am spus eu asta?
Caliope: Pai n-ai spus ca iesi la aer?
Eric: Am spus ca ies putin si mancam cand ma intorc. Pana tunci poate te lasa si migrena……
Caliope: Pai da ca doar migrena ma lasa la comanda……sau daca stau in casa...ca parca n-as sta toata ziua in casa...….singura...…
Eric: Pai n-am vorbit de atatea ori sa incercam sa gasim ceva pentru tine...…sa vorbim cu taica-tu sau cu Misu....
Caliope: Pai da, tot tata saracu...….ca doar de-aia m-am maritat...…de-aia am barbat la usa…...
Eric: Eu credeam ca te-ai maritat sa ai barbat langa tine.....
Caliope: Da, da sigur...asa stii sa-mi rastalmacesti vorbele…..saracu….de unde oi mai fi…cin-te aude te si crede.....
Eric: Vrei sa spui ca asta-i viata?
Caliope: Daca nu ti-a convenit de ce m-ai luat?
Eric: Iar incepi?
Calioipe: Pai da, cand nu-i convine domnului ceva…..da vorba aia……asa mi-a fost scris ……
Eric: Nu ti-a fost scris nimic...singura te afunzi in ……
Caliope: In ce ma rog? Hai zi!
Eric: In starea asta....de…...
Caliope: Asa…..asa...hai zii....zii ca-s nebuna...….
Eric: Cand o sa vrei sa pricepi ca intre nebunie si depresie e o distan....
Caliope: Pai sigur, fa-ma proasta acu...auzi la el....nu pricep...…da tu? tu pricepi?

(Eric se ridica si paraseste incaparea privind peste umar cu mila, teama, ingrijorare si....da….un vag sentiment de zadarnicie amestecata su sila. Caliope ramane o clipa buimaca apoi, dupa ce aude usa de la intrare inchizandu-se, se ridica si pune mana pe telefon).

Caliope: Pai da, lasule. Pleci. Nici nu-ti pasa ca ma lasi aici…singura…..Eric? (un strigat ascutit, isteric) ai plecat? Fi-ti-ar al dracului copilul cu cine ti l-a facut cu tot…..ca mi-ai mancat zilele....(formeaza grabita si agitata un numar de telefon)
Caliope: Maman? Eu mai pot. E peste putinta..Nu mai suport. Plec...Il las……
M....
Caliope: Cum ce-o sa zica lumea? Da ce-mi pasa mie de lume...nu mai pot...
M...
Caliope: Pai da……si tu si mama-sa v-ati pus coada pe spinare si ce va pasa...aveti viata voastra...barbatii vostrii....cum adica?
M...
Caliope: Indraznesc……da indraznesc, ca nimeni nu vine sa vada in ce iad traiesc eu…..
M...…
Caliope: Adica cum? Sa ma bata? El? Pe mine? Atata-i trebuie, ca-i scot ochi cu furculita cand doarme…...dracu l-a luat...…
M...….
Caliope: Pai da, sigur, fetita mamii...nu mai pot...…de ce nu ma crezi? (izbucneste in plans). Nimeni nu ma crede…..Toata ziua-i cu nasu-n pozele alea.
M...
Caliope: Da le-am ars de trei ori. Da iar mi le aduce acasa. I le gasesc in mapa. Nu mai pot...spune-mi unde-l gasesc...
M...…
Caliope: Cum pe cine? Pe bagabontu’ ala……sa-i smulg limba din gura...trebuie sa-mi spuie ce-i intre ei doi…...
M...…
Caliope: Bine maman...hai ca nu mai pot, simt ca-mi ard creieri-n cap...te-am lasat...suna-ma si tu daca mai afli cate ceva…...
M...
Caliope: Hai ma. Cum asa? Pai vezi? Pe Rita o crezi da pe mine nu. Ca doar ea ti-i fata..
M:...…
Caliope: Si a facut partajul? A iesit bine? Aha….deci casa si masina...pai nu-i rau……
M...….
Caliope: Eh….sunt singura...da, maman, a iesit...dansul nu suporta...
M....
Caliope: Bine mamicule...te-am pupat….da, da…..o sa iau...da maman...pa…
(Caliope butoneaza telecomanda fara a fi in stare sa se opreasca undeva)
Caliope: Na…c-am pierdut si episodul asta…asa-mi trebuie daca ma pun cu toti nebunii. Of Doamne….sa ma vad odata plecata in concediu, sa simt si eu ca traiesc….alta lume….poate dam si noi peste un grup de turisti…..mai schimb si eu aerul….ca fraieru’...cine oare o fi la usa? Ca doar el are cheie...……

(Eric si colegul lui de serviciu Gelu, stau intr-un restaurant la o masa. Eric vizibil afectat. Vocea ii tremura, degetele ii tremura, ochii ii aluneca de jur imprejur. Chiar si lumea din jur este sub influenta unei emorii puternice)

Gelu: Ai mai dat pe acasa?
Eric: Nu. De trei saptamani dorm in camera ofiterului de garda. Noroc cu comandantul ca m-a inteles.
Gelu: Acum trebuia sa fiti deja plecati in concediu….
Eric: Da. De o saptamana. Da…Doamne si cat isi mai dorea sa plece….
Gelu: Pacat de ea. Stop cardiac zici?
Eric: Asa au scris cei de la medico-legal ca sa nu se afle. Si-acum o vad cum statea pe canapea cu prosopul acela pe frunte…...Poata ca daca nu ieseam...…
Gelu: Da pana la urma ce a fost?
Eric: Nimeni nu stie. Au fost cei de la criminalistica, au aluat amprente de peste tot….se vedea ca a fost o lupta...da n-au dat de urma …...
Gelu: Cine stie cine o fi fost....ori poate ca toate alea au fost ravasite din cauza cutremurului….
Eric: Asa au zis la inceput, ca a incercat sa-si ia cateva lucruri si sa fuga, dar dupa ce mi-au prelevat sperma s-a dovedit ca fusese altcineva, ca era vorba de un viol, o lupta si pana la urma o crima…...
Gelu: Deci cutremurul…...
Eric: S-a folosit de el ca paravan.
Gelu: Acum ramane sa-i dai de urma criminalului...……
Eric: (vorbind incet ca pentru sine) Pe prima am lasat-o sa moara a doua ma lasa sa mor...
Gelu: Ce spui?
Eric: Nimic. Stau si ma gandesc. Ma tot bate un gand nebunesc……
Gelu: Adica? Doar nu...
Eric: Stai linistit. Am vorbit si cu comandantul si el mi-a zis sa astept cateva zile. Trebuie sa supuna problema forurilor……superioare...
Gelu: Ce vrei sa faci mai?
Eric: Ma transform. Ca doctor Jeckil si mr Hyde. O sa am doua vieti. Ma infiltrez in lumea interlopa si incep sa colectez amprente, fotografii si fise de studiu totodata. M-am gandit ca in felul acesta n-o sa mai fie lipsuri in baza de date pe care o avem.
Gelu: Tu nu esti zdravan. Si cum….de unde…..
Eric: De la moartea ei tot ma framant si nu am stare pana nu aflu cine a fost……trebuie sa fie unul dintre viermii de sub pamant. Trebuie sa-l aflu, macar ca bat toata tara.
Gelu: Zau ca te-a luat...Bine dar ...
Eric: Dar ce: Familie? N-am. Copii? N-am...….sau poate ca ...nu, nu mai am...nu mai am nimic...
Gelu: Si cum te-ai gandit s-o faci? Ca sigur o sa te urmareasca cineva, candva...
Eric: Pun eu la punct un plan. O sa stau mai mult printre ei si rar o sa mai trec pe acasa sa simt si o baie……doar nu cobor printer ei sa-mi gasesc iubirea. Totul e sa ma accepte in lumea lor. Si vorba aia, o tigara, o vodca sau o felie de salam poate sa-ti ofere prietenia multora din cei ce au nevoie de ele.

(Suntem in biroul comandandului Politiei - Florin. Acesta sta la birou relaxat si fumeaza absent, fara a privi la Gelu care isi tot face de lucru cu o mapa. Gelu se intoarce spre comandat dispus sa-i intrerupa sirul gandurilor)

Florin: Ce-i Gelule? Hai zi...
Gelu: Nu stiu, ma gandesc la Eric. Nu stiu daca a facut bine ce a facut.
Florin: De facut a facut, chiar daca nu-i prea ortodox. Oricum cei de la minister au aprobat operatiunea.
Gelu: Da, da cine a mai auzit sa lucrezi sub acoperire…..sa te infiltrezi printre...printre….
Florin: Scursori?
Gelu: Sa zicem.
Florin: Nu uita ca el cu metoda lui ne-a adus mai multe seturi de amprente si fise detaliate decat am fi obtinut noi in doi ani de investigare a cazurilor...
Gelu: Si unde mai pui ca au identificat si un rand din amprentele din casa....
Florin: De fapt asta a si vrut….de-aia l-am si transferat in capitala….ca acolo s-a topit Sucala….si daca le spui sa desfiinteze orfelinatele ca nu-s bune de nimic iti pui lumea-n cap…..
Gelu: Da sefu, da nu toti ies rau de acolo...am avut destule rezultate pozitive....
Florin: Pai da, iti mai aduci aminte de putoiul ala pentru care a incasat-o Dorina? Ei? Nevinovat?…si ce se mai jura asistenta aia...Doamne, Doamne…..
Gelu: Cine stie ce-o fi fost in mintea lui...
Florin: Ce-a fost ce n-a fost, ca doar sti ca era cat pe ce s-o incaseze si Eric...de nu mai era om……iti aduci aminte ce spunea Caliope saraca...ca umbla cu pozele golanului tot timpul la el...
Gelu: Macar acum stie ce s-a intamplat……ma rog stie cine-i vinovat de toata grozavia...
Florin: Nebun, nenebun da uite ca ceea ce a gandit el da roade....cine s-ar fi incumetat sa faca ce a facut el...
Gelu: Vorba lui, ce mai are de pierdut? Doar viata ca altceva……oricum prea multe nu are…
Florin: Sa-l vedem daca se descurca la fel de bine si-n capitala, ca acolo teritoriul este mai mare, lumea mai multa....mai rea...
Gelu: Eh, daca are bani, se descurca el....
Florin: Pai da, pana la urma i s-a acordat o indemnizatie de “consum”. De-aia am zis ca nu-i tocmai ortodox ceea ce facem...da vorba romanului: Doamne ajuta! Trebuie sa terminam odata si cu gunoaiele...
Gelu: N-o sa terminam. Ca peste tot sunt, uite si la aia de afara, le au pe ale lor...si vorba aia. Mor unii se nasc altii...

“Si s-a facut un mare cutremur de pamant, soarele s-a facut negru ca un sac de par iar luna s-a facut toata rosie ca sangele.”

6 Motto: “Stiu faptele tale: nu esti nici rece nici in clocot”.

(Undeva in podul Garii, intr-o camera plina de bulendre, canapele luate din tren si perdele CFR si tot felul de alte lucruri, toale si tot ce uita lumea prin vagoane era depozitat in incaperea aia. Un grup de baieti si fete jegosi, nespalati si plini de bube stau in jurul unuia, Kanal, care le este sef si-i asculta vorbele cu sfintenie. Langa Kanal, Suca, mana dreapta a sefului si Firica tovarasa lui de viata. Undeva, mai retras sta Cosmin trantit pe o canapea CFR si se joaca cu chibrituri, aprinzand betele unul dupa altul. )

Suca : Si ce-ai vazut bai Kanal ?
Kanal : Ba, da daca radeti va sparg.
Suca : Hai ba ca nu radem, zi-ne...
Kanal : Era o pajiste verde, verde de verde nu ca iarba asta de afara arsa si plina de praf...si mare, mare cat vezi cu ochii
Firica : Mai mare ca parcul de la palat ?
Kanal : Da fa prostana, am zis mare cat vezi cu ochi...tu ai vazut vreodata marea ?
Firica : De unde s-o vad ? De aici de pe acoperis ?
Kanal : Da. Daca te uiti pe gaura cheii.
Suca : Si altceva ?
Kanal : Eram intr-o sareta, asa ca un domn si ma plimbam ma prin iarba aia verde de simteam ca ma topesc...si mai luam cate un copan d-ala mare si parpalit asa misto, si apoi trageam cate un gat de vin rosu, ca sa prind puteri...si...
Suca : Si...
Kanal : Si mai taci dracului odata. Cand s-a dus Firica la Cosmin ?
Suca : Pai doar ce s-a ridicat si s-a dus.
Kanal : Da ce face ala acolo ? Se joaca cu chibritele ?
Suca : De vro zece minute ma uit la el si-l tot vad ca aprinde un bat, se uita cum arde, il arunca si aprinde altul....parca-i copil d’ala prostu....
Kanal : Ia taci….

(Cosmin se joaca cu chibriturile fara sa bage de seama ca Firica s-a apropiat de el. Aceasta se aseaza langa el, asteapta cateva secunde si apoi il intreaba ce face. In acest timp Kanal se opreste din povestit si-si ciuleste urechile ca sa prinda soaptele celor doi.)

Firica : Ce faci ba Cosmine ? De ce arzi chibritele ?
Cosmin : A, ce spui ?
Firica : De ce arzi betele ?
Cosmin: Ca sa ascult.
Firica: Ba tu ai luat-o din loc?
Cosmin: Nu mai Firica.
Firica: Atunci?
Cosmin: Pai asa ma intalnesc cu Prietenul meu.
Firica: Cu cine?
Cosmin: Cu Prietenul meu.
Firica: Si cum il cheama?
Cosmin: Prietenul meu. Ca nu are nume.
Firica: Si ce spune……a....prietenul?
Cosmin: Pai uite acum ma intreaba...
Prietenul meu: Spune-mi te rog ce-ti doresti sa ajungi?
Cosmin: Nu, nu se poate. E prea mult.
Prietenul meu: Nimic nu e prea mult. Deci?
Cosmin: Pai…
Prietenul meu: Da?
Cosmin: Mi-as dori sa fiu preot sau doctor, ca sa ajut oamenii...
Prietenul meu: Atunci asa sa fie.
Firica: (care se uita la Cosmin si nu-i vine sa creada ca acesta vorbeste singur si nu-i sarit) Si? Altceva?
Cosmin: Pai acum se uita la tine si nu-i vine sa creada ca vede o fata atat de frumoasa aici langa mine…...
Firica: Care-i aia?
Cosmin: Pai una de-o cheama Firica....stai asa ca intreaba ceva…..
Prietenul meu: Dar tu fata frumoasa?
Firica: Ma intreaba pe mine?
Cosmin: Da mai, pe tine te intreaba...….
Firica: (se inroseste la gandul ca cineva i-a spus ca-i frumoasa) Pai……
Prietenul meu: Da Firica, ce ai vrea sa fii?
Kanal: (care intre timp se apropiase tiptil sa auda ce spun cei doi) Curva, ce dracu ai vrea sa fie…..
Prietenul meu: N-am vorbit cu tine. Ce spui fata frumoasa?
Firica: Oh...…daca s-ar putea...……
Prietenul meu: Tine minte ca totul e posibil. Deci?
Firica: Oh…..da……mi-as dori...as vrea sa fiu manechin... sa miros curat... sa fiu misto imbracata……ca sa arat lumii ce poate face...
Kanal: Ce poate face o proasta care sta ca o momaie in vitrina toata ziua…...
Prietenul meu: Da? Firica?
Firica: Ce poate face...…
Prietenul meu: Hai curaj, spune....
Firica: Ce poate face... Dumnezeu?...…
Kanal: Taci fa proasta dracului. Ia du-te de aici pana nu te lipesc…...ia zi ba bulane, ce faci? Te dai la gagica mea?
Cosmin: (Ca trezit din somn) Ce face? A?
Kanal: Ca faci ba te dai la gagica mea?
Cosmin: Eu? Tu n-ai minte?
Kanal: Am crezut ca-mi esti prieten si cand colo tu vrajesti la Firica...
Cosmin: Hai ma Kanal, nu te mai prostii....
Kanal: Ba va sparg pe amandoi daca va prind....(si ridica mana in care avea sisul)
Cosmin: Bine mai Kanal...asa ma cunosti tu? Da ca sa nu mai zici nimic o sa plec……imi caut alt culcus….vad eu ce fac...oricum nu vreau sa te supar...si sa stii ca la vreo nevoie…..sunt cu tine....
Kanal: Esti pa dracu…..aici fiecare e pa cont propriu. N-ai mama n-ai tata, n-ai frati. Priceput?
Cosmin: Bine Kanale. Da eu tot....o sa trec zilele astea sa iau si eu cate ceva de aici.

(Cosmin este intr-o galerie de la metrou unde nu razbate nici o raza de lumina si unde se aude la intervale regulate zanganitul de fiare al metroului. Dupa cateva clipe de tacere, incepe sa aprinda bete de chibrit, privind flacara tremuratoare pret de cateva clipe apoi altul si altul…)

Prietenul meu: Salut Cosmine? Ce mai faci?
Cosmin: Fac pe dracu. Nu vezi ca m-au alungat? Ca-s singur? Ca nu mai am nimic?
Prietenul meu: Cat de usor spune omul ca nu mai are nimic?
Cosmin: Cat de usor iti este tie sa vorbesti. Da tu nu stii ce inseamna…..sa nu mai ai nimic…
Prietenul meu: Oh dragul meu, hai sa vedem daca stiu sau nu. Imagineaza-ti ca atunci cand te trezesti ai pierdut tot, dar tot si nu mai ai nimic. Da nimic decat un suflet pustiu si singur. Plus o desaga de regrete dupa ceea ce ai avut.
Cosmin: Bine, dar eu chiar nu am avut si nu am nimic.
Prietenul meu: Nu se poate. Nu este om care sa spuna ca nu are sau nu avut nimic.
Cosmin: Ba uite ca la mine se poate.
Prietenul meu: Esti sigur?
Cosmin: Da!
Prietenul meu: Hai sa vedem, ai mama?
Cosmin: Nu stiu, ca de cand m-am nascut tot prin spitale si orfelinat am stat.
Prietenul meu: Gresit. Ai alaturi cea mai buna mama, care se roaga mereu. Ai tata?
Cosmin: Nu. Ca daca as fi avut nu m-ar fi lasat al nimanui.
Prietenul meu: Gresit. Toti suntem copii LUI si EL nu ne uita niciodata, chiar daca uneori ne incearca. Prieteni ai?
Cosmin: Nu stiu si nici nu cred. Aici in strada e care pe care. Dobori, traiesti. Nu dobori, esti doborat sau devii sluga.
Prietenul meu: De aceea stai singur? Retras...
Cosmin: Da. E mai bine, cu toate ca imi doresc si eu pe cineva alaturi. Fug pentru ca nici nu vreau sa dobor, dar nici nu vreau sa fiu doborat.
Prietenul meu: Deci nu ai pe nimeni?
Cosmin: Ba nu. Te am pe tine il am pe Misu, pisoiul tarcat. De fapt pe el l-am gasit aici, iar tu m-ai gasit in gara.
Prietenul meu: Ai picioare?
Cosmin: Vezi bine ca am.
Prietenul meu: Altii nu au. Ei nu cunosc bucuria mersului, a plimbarilor a alergatului. Se uita cu jind la cei ce o pot face. Ai multumit vreodata pentru ca le ai?
Cosmin: Sa multumesc? Cui?
Prietenul meu: Ochi ai?
Cosmin: Tu razi de mine?
Prietenul meu: Altii nu au. Te-ai gandit vreodata sa ce inseamna sa traiesti in bezna? Da, da, intuneric, nu ca aici in galerie. Sa nu stii nici macar ce-iI licarul stelelor? Ce e o floare? Un fluture? Un fir de iarba?
Cosmin: Da dar ei pot pipai.
Prietenul meu: Uite, inchide ochii si pipaie ceea ce eu iti voi pune in palma. Ceva ce nu ai mai vazut niciodata. Pipai si-mi spui totul despre el. Incercam?
Cosmin: Aaaaaaa....mai bine nu...
Prietenul meu: Aha, deci asa. Dar maini ai?
Cosmin: Adica?
Prietenul meu: Te poti imbraca….
Cosmin: Daca ai cu ce.
Prietenul meu: ...… poti culege o floare, poti sa mangai obrazul unei fete...
Cosmin: Eu sa mangai obrazul...cred ca te-ai prostit...
Prietenul meu:……poti sa o strangi in brate……te-ai gandit ce simte un om care si-a pierdut bratele?
Cosmin: ...Nu...
Prietenul meu: Ai urechi?
Cosmin: Bine dar...
Prietenul meu: Toate intrebarile au fost doar ca sa vezi cat de multe ai. Nu ai pe nimeni? E vina lor, nu a ta. Nu stiu ce au pierdut, caci esti unic si poti oferi un munte de imbratisari si de sarutari. Lacrimile tale au acelasi gust ca si ale lor. Zambetul tau e la fel ca al lor. Durerea lor este aidoma cu a ta. Nu ai casa? Sunt altii care stau in casa dar nu au o casa. Nu ai mancare? E trist dar sunt multi altii care isi ascund saracia in spatele usilor si traiesc cu o felie de paine cateva zile. Nu ai haine? O sa ai. Dar cel mai important lucru pentru tine: uita-te bine inlauntrul tau si ai sa vezi cata lumina si caldura se ascunde acolo. Nu lasa intunericul sa te cuprinda. Si asta-i cel mai important pentru ca esti unic. Iar cel ce sufera isi aminteste.
Cosmin : Bine, bine, dar niciodata nu mi-ai spus cum ai ajuns aici.
Prietenul meu meu: Ma crezi sau nu, dar am ajuns aici pe o carare de lumina. Stii ce spune vorba din batrani : Mai bine aprinzi o candela decat sa blestemi intunericul. Tu ai aprins-o. Cosmin : Parca am mai auzit asta undeva...…

(Suntem in gara pe ultimul, peron chiar la poalele zidului. Cosmin sta pe jos rezemat de perete si se joaca iar cu chibritele. Dinspre gara se apropie tarsindu-si pantofi jerpeliti Eric, imbracat cu un trenci zdrentaros, nespalat, naclait, cu parul valvoi si ochii sticlosi. Se aseaza langa Cosmin, scoate dintr-un buzunar interior o sticla de rachiu iar din sacosa jegoase pe care o taraie dupa el o paine si o bucata de salam invelita intr-un celofan unsuros. Scoate un pachet de tigari motolit si se apropie de Cosmin cu tigara in gura).

Eric: Da ba si mie un foc.
Cosmin: Poftim!
Eric: De unde esti ba?
Cosmin: De pe-aici. De ce?
Eric: Asa. Am intrebat si io. Vrei sa te lovesc c-o tigara?
Cosmin: Nu, ca nu fumez.
Eric: Da-te ba ca nu te cred.
Cosmin: Treaba ta.
Eric: Da o gura de tarie vrei?
Cosmin: Nu.
Eric: Oi fi boier? Bei numai sampanie…
Cosmin: Si? Care-i problema?
Eric: Io-te ba ce coltos...
Cosmin: Ai vrut un foc, ti-am dat. Altceva?
Eric: Da tot nu mi-ai zis de ce te aprinzi betele daca nu fumezi...
Cosmin: Da tu cand m-ai intrebat?
Eric: Nu te-am intrebat?
Cosmin: Nu.
Eric: Iote te-ntreb acu. De ce?
Cosmin: Asa ma joc eu. Ca n-am jucarii.
Eric: Da cati ani ai mai copilas?
Cosmin: Ce-ti bati capu’…
Eric: Zi ba bulane, ca ma pricep si io la chestii d-astea de vrajeli...
Cosmin: Nu-i nici vraja, nici vrajeala. Asa ma joc eu……asa-l astept pe Prietenul meu…..
Eric: Aha...si cand vine prietenul asta..al tau...
Cosmin: Pai a venit. Se uita la tine si nu-i vine sa creada...
Eric: (Se uita speriat imprejur) Aha. Da. Si ce spune?
Cosmin: Chiar vrei sa stii?
Eric: Hai zi daca nu costa...
Prietenul meu: Ia aminte ca usa sufletului tau sa nu fie larg deschisa; bucuriile si necazurile ar curge puhoi, fara sa tina seama de marginile sufletului si astfel risti sa fii doborat de acest potop de fericire ori nenorociri.
Eric: (privind mai atent la Cosmin sa vada daca rade de el sau nu) Iote-ba al dracu’
Cosmin: Ti-am spus eu ca se uita la tine si nu-i vine sa creada...
Eric: De ce?
Prietenul meu: Iubirea este un lucru sfant. De aceea sa nu faci din iubire o vorba goala.
Eric: Ba da le zice asta...prietenul asta...
Cosmin: Mda….
Eric: Si de cate ori te intalnesti tu cu...asta...….cu prietenul asta...
Cosmin: Cand vreau ma gaseste, cand vrea il gasesc....
Eric: Si io care ziceam ca e prost...
Prietenul meu: Aurul e maleabil intotdeauna, mintea omului e astfel numai la tinerete.
Eric: Adica io-s terminat? Io nu-s maleabil? Io nu mai pot fi ca auru?
Cosmin: Nu stiu. Da ce-ti bati capu? Si-asa tu nu crezi…..
Eric: Ce sa cred?
Cosmin: Pai....in EL....
Eric: Pai cum sa cred ma daca nu-l vad...
Cosmin: Pai cine te pune sa nu te uiti?
Eric: Unde?
Cosmin: Unde ma uit si eu...
Eric: Adica sa ma joc si io cu chibritele?
Cosmin: Sti ce mi-a spus odata?
Eric: A?
Cosmin: Nu te insoti decat cu cei apropiati tie si vei fi fericit.
Eric : Adica io nu-s de nasul tau ?
Cosmin : Cine stie ? Poate ca ne vom mai vedea.
Eric : Da tot nu mi-ai spus cum te cheama…..
Cosmin : Cosmin. Daca tot mi-ai spus si tu.
Eric : Si unde te gasesc ?
Cosmin : Ai vreo treaba ?
Eric : Si n-ai vrut sa iei o gura de rachiu. Sa fim si noi tovarasi...
Cosmin : Hai da sticla, sa nu spui ca ti-am stricat ziua....(Cosmin apuca sticla de la mijloc si ia un gat).
Eric : Bravo Cosmine. Asa te vreau. Iote...Cosmin ???

(Cosmin se ridica si pleaca, fara a mai privi in urma la barbatul ce incepe sa se caute prin buzunare. Eric gaseste insfarsit un plic soios din care scoate niste fotografii. Nu poate crede ca-i adevarat. Parca seamana dar parca totusi nu. Ceva din el aduce cu....Ruxi ? Pune fotografiile la loc. Nu. Impacheteaza cu grija sticla astfel incat sa nu stearga amprentele, si se pregateste sa o bage in buzunar. Langa el apar ca prin minune trei galigani, Muci, Marcelo si Sucala)

Muci : Ia zii ba tataie, ce faci cu sticla aia ?
Eric : Ma spal pe dinti ba bulangiule
Muci : De-aia ai dintii asa frumosi ? (zice si-i tranteste un pumn in gura)
Eric : Futu-ti...
Muci : Aveai ceva intre dinti....nu dadea bine...Tigari ai?
Eric : (vede in maneca lui Marcelo varful unui sis) Mai am cateva….
Muci : Numa bine ca noi le-am terminat. Ceva heleala ?
Eric : (scotocind prin sacosa slinoasa) Ce-am mai agonisit si io….o sticla de slibovita, beti da nu plecati cu ea cu tot…
Marcelo : (intinde mana si ia sticla) Asa mai merge tataie...altceva ?
Eric : (se sterge de sange) Salamu’ asta....paine...niste carnati...…si niste sunca d-aia cu boia...
Marcelo :(ii intinde sticla lui Muci care o ia si bea totul dintr-o suflare) Numai bine ca ne crapau ochii de foame…..
Eric : De-aia mi-a dat mie borsu’... de la cioburi....
Sucala : Bine ba Muci, o terminasi ?
Muci : Ce sa-ti fac ba Sucala daca mi-era sete ? Ia-o p-aia de-o tine mosu ca apa de gura…..
Marcelo : Sau ia-o de la mine daca vrei...da taci dracu si nu mai bocii...
Sucala : (privind la cei doi cum mananca, da nu indrazneste sa ia) Aaa….Marcelo…..pot ?
Muci : Poti ma. Ia si tu ceva da nu te-nfige ca te sparg la nas...asa mai cu masura…
Sucala : Bine, ma….
Marcelo : Hai ma ia. Tu nu vezi ca Muci rade de tine ?
Sucala : Pai io de un-sa stiu ?
Muci : (termina de mancat, isi aprinde o tigara, ia sticla de rachiu din care bause Cosmin si o termina si pe aia) Bun a fost. Sa fii sanatos si la punga gros.
Eric : (ia sticla de rachiu pe care avea amprentele lui Cosmin si Muci o duce la gura si scurge ultimele picaturi, dupa care o pune la spate cu grija sa nu o sparga) Da a fost...bun...
Muci : Ti-am spus io...ia zi, ai ceva dosit ?
Eric : Găoaza…..
Marcelo : (ridica mana sa-l pocneasca) Ba, asta te-a intrebat daca ai ceva dosit nu ceva in dos……
Eric : De un-sa am daca ati venit voi...si altii ...ca prietenii....
Sucala : Ce ba mosule, iti pare rau de-o maslina si-o tigara ce le-ai dat de pomana...
Eric : Pai da. Tot la de-alde astia veniti, in loc sa carati si voi un sac, un geamantan...
Muci : Cum sa le car ba daca-s mort de foame...tu poti ?
Eric : Da io-s beteag de coţaitoare. Ce mai sunt verde ?….
Muci : Bine bai mosule. Hai ca te-am pupat. Sa mai strangi ca cine stie cand ne mai intalnim..
Eric : O sa mai strang...strange-te-ar...sa te adune.....
Marcelo : Ce mormai ba acolo ?
Eric : Am zis ca ma pregatesc…...
Muci : (care deja se ridicase si era la cativa pasi) asa ba tataie...asa sa faci...
Eric : Bulangii ce sunteti, puteati sa lasati si voi o tigara....de samanta...
Marcelo : Lasa ba ca fumatu’ nu-i bun. Ai vazut ce scrie pe toti pereti…...

(Sucala si Marcelo se ridica si pleaca alene, ragaind si tragand din tigara. Eric impacheteaza cu grija sticla de slibovita din care bausera Marcelo si Muci apoi pe cea de rachiu din care gustase Cosmin si Muci. Da. Nu era rau. Isi aduse aminte si-si pipai gura. Buza era rupta si se umflase. Se ridica tarsiindu-si sacosa slinoasa. Ar fi vrut sa mearga mai repede, sa vada ce poate face cu buza dar nu putea. Prea multi ochi prin jur. Abia la Matache se trase intr-o fundatura si se urca intr-o rabla de masina ce de-abia porni).

Eric : Le-ai citit ?
Criminalistul : Da mai Eric ?
Eric : Si ? L-am recunoscut ? E Sucala nu ?
Criminalistul : Pai aia de zi ca-i a lui Cosmin, e curata, nu este in baza de date.
Eric : Aha.
Criminalistul : Ailalta de pe cutit de zici ca-i a lui Sucala, e client de-al nostru si da este una dintre cele gasite in casa. Dar numai ...nu, nu cred ca-i el...
Eric : Pana aici e bine. Si altceva ?
Criminalistul : Aia a lui Marcelo. am cautat n-am gasit nimic….e curat....Ei acu-i acu. Aia de este in dublu si pe o sticla si pe alta de zici ca-s a lui Muci alea sunt cele ale criminalului. Ele au fost ridicate de pe Caliope si din casa. Alea de le porti cu tine in dosar…...
Eric : Cum ?
Criminalistul : Da, Sucala pare ca a deschis drumu iar Muci a facut restul. El a violat-o si a sugrumat-o in timp ce prostu cotrobaia…
Eric : Muci si Sucala ?
Criminalistul : Da, da stau si ma inteb cum de nu-i in baza noastra de date...numai alea de la tine si astea de-acum……
Eric : S-a pazit prostu...n-a fost prins, cine stie...
Criminalistul : Multumit ?
Eric : Mda. Cred ca merita o buza sparta...Ei si acum la vanatoare…...
Criminalistul : Eu zic sa termini cu prostiile. Lasa-i pe altii care se pricep sa faca asta. Trebuie sa calce el pe bec.
Eric : Da cat sa mai astept ? Nu-mi ajunge ca tot astept de patru ani ? Crezi ca-i cine stie ce placere sa-ti petreci zilele si noptile...printre aia ?
Criminalistul : Cine stie daca mai gasim unul ca tine sa continue munca ta...
Eric : Gasiti voi....trebuie s-o termin pana nu devin dependent de....jeg....
Criminalistul : Bine Eric. Am sa fac un raport cu toate datele si cu poza robot pe care i-ai facut-o lui Muci si i le dau Comandantului…sa le distribuie……trebuie sa iasa el pe undeva…
Eric : Banii ?
Criminalistul : Da, uite aici plicul. Ai grija ce faci cu ei.
Eric: Doar am pus toate bonurile si chitantele la fiecare decont...
Criminalistul: Am zis si eu asa...…si bafta…..ai grija de tine…...
Eric: Bine. Ne mai vedem……cu vesti bune sper....
Criminalistul: Si eu. Te tin la curent...
Eric: A, sa nu uit...ce a iesit la analiza morfologica?...…
Criminalistul: A, da. Pai s-ar putea sa fie aceeasi fizionomie, da e greu de spus atata timp cat nu avem fotografia mamei si a tatalui ca sa putem face niste suprapuneri, paralelizari...
Eric: Zici ca s-ar putea sa fie...
Criminalistul: Mai eu am facut ridicarea topografica a pustiului la doisprezece ani si am incercat mai multe variante pentru fiecare an trecut, ai aici pozele, dar nu garantam...
Eric: Bine, o sa le iau cu mine sa intreb printre cei de jos daca le spun ceva pozele...

“Am vazut subt altar sufletele celor junghiati din pricina credintei.”


7 Motto: “stiu faptele tale, credinta, slujba, rabdarea ta si faptele tale de pe urma”


(Cosmin si Mia sunt in culcusul lui pe aceeasi saltea, desbracati. Mia isi aprinde o tigara si priveste intens flacara chibritului).

Cosmin: Ce vezi?
Mia: nimic. Incerc sa te vad pe tine. …..
Cosmin: Bine dar eu sunt langa tine, acum si mereu...
Mia: Da, dar nici pe prietenul tau nu-l vad....
Cosmin: Ca sa-l vezi trebuie sa chemi lumina ...numai ea poate sa-l arate...
Mia: Da……da...
Cosmin: Mia?
Mia: Ce-i ma?
Cosmin: Ce-ai spune…...
Mia: Da?
Cosmin: Ce-ai spune daca....
Mia: Daca ce, ma?
Cosmin: Daca ti-as spune ca-mi place de tine...….
Mia: Pai si mie-mi placi...ca altfel n-as fi aici cu tine......
Cosmin: Nu mai...imi place altfel…..nu stiu cum sa spun....cred ca te iubesc...
Mia: Prostule! Nu te juca cu vorbele mari...
Cosmin: Vorbesc serios, Mia. Nu te vreau numai asa...pentru o zi sau….pentru....
Mia: Termina, nu fi copil....ca daca-mi place de tine...poti sa ma ai oricand vrei….
Cosmin: Nu, nu asta am vrut sa spun...vreau sa fim mereu impreuna...….
Mia: Si ce sa facem?
Cosmin: Sa traim ca niste oameni normali...sa avem casa noastra, copii nostri....
Mia: Da. Si mie mi-ar place...dar noi nu suntem normali...cum s-avem noi o casa?
Cosmin: Daca vrem, putem....
Mia: Stii doar ca nimeni nu ne vrea...si stii ce spune Chioru: una e sa vrei si alta sa poti….
Cosmin: Daca vrei, uite, ma duc la Politie si-mi fac buletin, ma angajez undeva si incep sa muncesc...as face orice sa putem trai in casuta noastra...…
Mia: Vise, Cosmine...aici nimeni n-o sa te lase…...sa…...
Cosmin: Da Mia, dar putem sa plecam, sa mergem oriunde, intr-un sat, sunt atatea case parasite...trebuie sa gasim noi ceva...
Mia: Esti sigur ca ai avea curajul sa schimbi viata asta...….sa incepi alta...cu mine?
Cosmin: Da, Mia. Vreau. M-am saturat. Simt ca nu asta-i locul meu....si mai e ceva……
Mia: Ce?
Cosmin: Da sa nu razi....
Mia: Hai zi....
Cosmin: Cred ca ceva o sa intample...am eu asa....ca o presimtire……trebuie…
Mia: Daca trebuie, trebuie....o mai facem odata sau ma imbrac…...
Cosmin: Mai stai langa mine...asa ca doi oameni normali...imi place sa te simt....aproape…...

(Suntem in statia de metrou de la gara. Mia sta rezemata de un stalp si fumeaza absenta in timp ce-l asteapte pe Cosmin. De ea se apropie Sucala si Marcelo)

Marcelo: Ce faci fa aici?
Mia: Fa e ma-ta, boule.
Sucala: (ii trage un pumn in coaste) Asa vorbesti fa doamna cu sefu?
Marcelo: De ce n-ai spus asa mai Sucala de la inceput. De un’ sa stiu eu ca-i o doamna...ca si daca e, tot intre craci o are proptita...
Mia: (suiera ca bufnita si asteapta linistita) Da ce ma? Credeai c-o am la subrat?
Marcelo: Ia vino cu noi fa sa facem un control, poate c-o ai acolo, io de un’ sa stiu....
Mia: (se smuceste din mana lui Marcelo) Daca era, poate veneam, da am treaba…..
Sucala: Ce treaba ai fa doamna?
Mia: Astept ba boule, nu vezi?
Sucala: Poate ca-i mai bine sa mergi cu sefu si te-ntorci dupa sa astepti...
Mia: Io-te ca nu pot…...
Sucala: Mergeai aici fa, in galerie…..trei pasi……ca doar nu te asteptai sa mergem la Inter….
Marcelo: Lasa ma Sucala...poate ca are treba fata (zise si-i lipeste un dos de palma peste fata)….ce zici fa...dai un examen?
Sucala: Examen?
Marcelo: Un oral ba boule…si doar ti-am spus sa mai inveti....
Sucala: (ranjind) Credeam ca tragem o ţeava……da daca-i depasita...hai fa.…(o apuca pe Mia de gat si incepe s-o impinga catre galerie)
Cosmin: Ce-i ba? Ce-ai cu ea?
Sucala: Da tu al cui mai esti ma?
Mia: Cosmine, pleaca, nu te baga...(zise si mai suiera odata printe dinti)….
Cosmin: Cum sa plec mai Mia? Da ce-au cu tine?
Marcelo: A hotarat sa mearga cu noi la mall…...cica-i un film misto……examenul..…
Cosmin: (care intre timp s-a apropiat, il apuca pe Sucala de mana si-l face sa cada in genunchi strambandu-se de durere) Unde spuneai ca mergeti? Faceti cinste cu-n film?
Marcelo: (strange spasmodic manerul sisului din buzunar) Film ai? Ne mai vedem noi ba smechere...
Cosmin: Bineanteles. Daca vrei, intrebi de …...Cosmin...
Sucala: Bine ba...…mai vedem noi...
Cosmin: Tai-o ca pute...(se intoarce spre Mia, pipaindu-i fata) Ce ti-au facut?
Mia: De ce te-ai bagat mai? Ti-am spus sa ma lasi ca ma descurc...
(Dintre calatori isi fac aparitia zece capete jegoase si ciufulite care se uita speriate la Mia)
Mia: Unde-ati fost ma firea- ţi voi de borţogai, de ce n-ati venit mai repede?
Chioru: Pai da ma sefa, io te-am auzit, da pana i-am adunat pe toti.....
Mia: Dracu sa va ia, ba. Ce fel de fratie-i asta ba? Va sparg astia ca pe seminte….am spus sa va stiti unu de altu?
Voce: Da sefa…...
Mia: Si? Ba daca nu fac intructie cu voi de mergeti pe sarma. Jar mancati.
Voce: Da sefa…..
Mia: Da sefa, da sefa...prafu se-alege de voi ba daca nu-s io....
Voce: Da sefa...
Mia: Chiorule, pana deseara sa am fisa alor doi. Vedeti cine, care, cum, cati....tot. S-a-nteles?
Chioru: Gata sefa. Am plecat.
Mia: Ia-i si pe astia sa te-ajute daca ai nevoie...
Cosmin: Gata cu Politia?
Mia: Razi tu, da daca n-as fi eu, i-ar lua dracu pe toti. Io le impart mancarea, io le am grija……
Cosmin: Ei lasa, nu te aprinde...am zis si eu asa...si daca te mariti cu mine ii luam si pe astia cu noi?
Mia: Pe toti. Ca doar ai nostri sunt ....
Cosmin: Bine, bine, da noi cand ne mai....
Mia: Nu ne mai……(razand) nu te speria, am zis si io asa ca sa te-ncerc....
Cosmin: Chiar incepusem sa te cred...…la cat esti de hotarata.....
Mia: Unde mergem?
Cosmin: Sa-ti arat o casa...…

(Eric se invarte prin statia de metrou de la gara. Cand vede vreun copil al strazii scoate dintr-un plic mototolit o fotografie si i-o arata acelui. Cativa dau semne ca ar recunoaste chipul dar cei mai multi dau din cap a negatie. Il vede pe Chioru din gasca Miei si-i arata si lui poza. Acesta-l recunoaste pe Cosmin da nu spune nimic. Eric baga poza inapoi in plic si-l indeasa in buzunar. Din multime isi face aparitia Sucala care-l ia de mana si-l trage dupa niste panouri care mascheaza o zona de reparatii. Acolo ii asteapta Muci si Marcelo. Dar toata scena e vazuta de Cosmin care tocmai atunci iese dintr-un vagon de metrou. Chioru vede tot ce s-a intamplat si-i trimite vorba Miei sa vina repede acolo ca-i groasa).

Eric: Si zici ca nu-l cunosti pe tipu’ asta?
Chioru: Da cine-i ma? Fi-tu?
Eric: Ei si tu...ii baiatu’ unui prieten....si-l caut……nu l-ai vazut?
Chioru: Nu ba. Nu-l stiu...
Eric: Da nici semnu’ asta nu l-ai vazut?
Chioru: Care ba?
Eric: Asta asa ca un inel si-un sapte...
Chioru: Nu ba ca doar nu ne despuiem asa... la gramada...avem si noi...
Eric: Bine ma……da daca-l vezi...…
Chioru: Da ce ma? Oi fi curcan...si ma-ncerci de minte....
Eric: Ce esti prost? Arat io a curcan?
Chioru: Da parca mai stii? Si ce ziceai ca-mi dai? O tigara?
Eric: Da mai, io-te pachetu’. Mai sunt doua. Ia-le tu...(baga pozele-n plic si plicul in buzunar si ia sacosa de jos).
Sucala: Opa! Io-te ba, e ziua pomenilor. Ce mai faci ba tataie?
Eric: (se intoarce surprins) A...tu ierai ba?
Sucala: Da mosule. Ce mai faci?
Eric: Ia si io, p-acilea. De ce?
Sucala: Hai cu mine, ca te-asteapta sefu’...
Eric: Ia mai lasa-ma ba…...ca azi nu dau de pomana…...
Sucala: Nu-i bai, da nu-i frumos…..te inviteaza omu’ si tu cu refuz...ntz...hai…..
(Eric se taraie dupa Sucala opunand ceva rezistenta. Ajung dupa panourile unde-i asteapta ceilalti doi).
Sucala: Io-te ba sefu ce musafiri avem...
Muci: Ooooopa? Ce faci ba tataie? Ai venit cu pomana?
Marcelo: Parca ne-ai ghicit ba....ca ne era foame...ei? Ce avem astazi?
Eric: Subtire…..subtire...
Marcelo: Hai scoate...baga mare....
Eric: Niste rachiu ca de obicei…..sunca cu boia si usturoi……branza topita...paine…..cam atat....
Sucala: (iute de mana ii ia plicul din buzunar) Ia uite sefu ce are asta...
Muci: (care ia plicul motolit si se uita inauntru) Poze cu muieri?
Eric (intinde mana si vrea sa recupereze plicul) Da-l ba inapoi...….
Muci: (acum curuios) Ei ho, ca doar n-o deochem. Doar ne uitam si noi. Io-te ba un putoi...te dai la d-astia ba?...sau ai comanda pentru ăsta...special...vreun grangur il vrea...i-a placut de el...
Eric: Hai ba da poza...
Muci: Ia stai asa...de unde-l stiu io p-asta? Ia zii ba Marcelo?
Marcelo: Pai nu sunt sigur da parca...parca seamana cu ala de l-a turtit pe Sucala... ala de era cu pizda aia...
Muci: Nu ma...nu de-acu….mai de d-inainte
Marcelo: De unde ba ca doar n-o fi din camin?
Muci: Ba da, ma. Futu-i sa-l fut…..e ala de m-a spart ma……
Marcelo: Hai ba……ala-i?
Muci: Pot sa jur ca-i el...Ia zii mosule cine-i gagiu?
Eric: Ce face? De unde-l stii?
Muci: Din ma-ta. Zii cine-i?
Eric: De un’sa stiu io cine-i?
Marcelo: De unde ai poza?
Muci: Da el e. Uite-i si semnu. Inelu’…..ca l-am vazut destul de bine atunci cand se zbatea….
Marcelo: (scoate cutitul si i-l pune la gat) Ia zii ba ca dracu te-a luat...aici iti vars sangele..
Eric: Ete sula...si?
Sucala: (care il cauta pe Eric prin buzunare mai gaseste un plic curatel): Ia vezi sefu? A?
Muci: (deschide picul si scoate o fotografie robot) Io-te ba al dracu’ asta…..ba Marcelo...
Marcelo: Ce-i ma?
Muci: Ba Marcelo…..asta-i tare la desenat...ia zii mosule...…hai spune ca dracu te-a luat. Oricum nu iesi viu de aici...Sucala?
Sucala: Zii sefu…..
Muci: Pune-i cravata la gat si ai grija sa fie si acu bine potrivit…daca misca…..belit...
Sucala: (Scoate un lat si i-l pune lui Eric la gat ca sa se sugrume la cea mai mica miscare si pune si cutitu la gat). Gata sefu. L-am aranjat. Ca pentru sindrofie.
Marcelo: (lasa cutitu si ia pozele de la Muci) Bun. Ia sa vedem tataie. Ia-le pe rand. Cine-i asta?
Eric: (baga mana in buzunar si ia un spray iritant) E fi-miu.
Marcelo: Buuuuuun. Nu-ntreb cum, ca nu-i timp. Ce-i cu poza lui Muci la tine?
Eric: Asta-i treaba mea...
Muci: Zau ma? De cand?
Eric: De cand ai fost la mine-n apartament de-ai violat-o si-ai ucis-o pe nevasta-mea……
Muci: Hai ca s-a facut lumina....va sa zica asa...si de atunci...…ma cauti?
Eric: (pulverizeaza din spray spre Muci dar Marcelo ii da peste mana si scapa spray-ul) Da ma nenorocitule...…de-atunci te caut…...o sa-nfunzi puscaria....animalule...
Muci: (stergandu-se la ochi) Pizda ma-ti...cu ce-ai dat ma? Ia-i ba gatu....
Cosmin: Stai asa! (De dupa paravan apare Cosmin care auzise ultimele replici si-i trage una-n cap lui Sucala de cade pe jos)
Muci: Io-te ca ne-am adunat toti....bine-ai venit…...frumosule....
Marcelo: (Sare-n picioare si scoate iar cutitul) Io-te ba, la tanc...esti singur sau ai si scroafa cu tine? S-o ardem un pic……
Cosmin: (ii trage un pumn si se fereste de cutit) Scroafa ii aia de te suporta ma. Ailalta e prietena mea.
Marcelo: (isi da seama ca-l poate pacali pe Cosmin si-l face sa se intoarca spre el ca sa nu-l mai vada pe Muci) Aha...asa care va sa zica...pe din dos ca-i cu folos...
Eric: Cosmine....
Muci: (intelege vorbele lui Marcelo, si profitand de neatentia lui Cosmin ii infige acestuia cutitul in spate, de doua ori) Prea tarziu mosule...Ei? Se-ntoarce roata...bai scula.....
Cosmin: (se-ntoarce si-i trage un pumn in barbie de-l da cu capu de perete) Niciodata nu-i prea tarziu...
Marcelo: (ii mai infige odata cutitul in burta d-intr-o parte) Na ma viteazule...
Eric: (care intre timp luase cutitul lui Sucala, i-l infige lui Marcelo in picior si-l impinge totodata ca sa cada) Na ma si tie...futu-tii...
Cosmin: (cade la pamant atat de durere cat si impins de Marcelo): Ah...

(Eric se apleaca si-l ia in brate. Il mangaie incet pe cap si vede sangele udandu-i hainele si stropi prelingandu-se printre degetele sale)

Eric : Cosmine, tata, spune ceva...
Cosmin : Tata ?!...oh, in sfarsit...Cum oare se spune la despartire ? Adio ? Nu. La revedere ? Da. E mai bine la revedere si nu adio. Adio e prea mult. Eh tata, o sa te astept...nu ma grabesc...am toata vesnicia alaturi……pe Prietenul meu si pe mama care ma asteapta…..o vad...acum stiu....te-am gasit...m-ai gasit…...pot sa spun si eu :TATA. Oh tata, ce dor mi-a fost de tine...

(Mia care aflase de bataie soseste intr-un suflet. il vede pe Cosmin plin de sange si pe Eric aplecat peste. Pentru moment nu stie ce s-a intamplat si intr-un moment de ratacire si confuzie ia un drug rezemat de perete si se apropie incet, gata sa loveasca. Ochii ei se intalnesc cu cei ai lui Cosmin care intoarce capul spre ea).

Cosmin: Ai si venit Mia? Cum ai aflat? Stai aici langa noi. Tata?
Eric: Da?
Cosmin: Iata! Ea e Mia, prietena mea. Mia?
Mia: Da Cosmin?
Cosmin: Iata! El e tatal meu. El o sa aiba grija de voi. Nici nu-mi vine sa cred ca suntem toti...
Mia: Oh Cosmine...cum spuneai? Ce este a mai fost, ce a fost va mai fi si Dumnezeu aduce iarasi inapoi ce a trecut.
Cosmin: Asa-i. Dar tot nu mi-ai spus cum ai aflat...cum de-ai ajuns….. aici...
Mia: Am ….am vrut sa fiu cu tine...Chioru a dat sfoara si Kanal...mi-a zis de Muci, Marcelo si Sucala....
Cosmin: Cine oare se mai gandea la Muci....e mult de-atunci....
Eric: E, dar nu toti oameni uita...mai ales cei ca el...…
Cosmin: De unde sa stiu…...ca poate...Si ai venit aici...
Mia: Da unde sa ma duc Cosmine?
Cosmin: Da chiar. Unde sa te duci...ca doar asta-i locul nostru...al tuturor....numai eu am...
Mia: Tu ai?
Cosmin: Eu am locul meu...acum chiar pot sa spun ca sunt in al saptelea cer……da……eu...tu...prietenul meu si...
Mia: Si Dumnezeu?
Cosmin: Si El. Stii Mia? Pana sa te...cunosc, nu eram decat eu...Prietenul meu si EL……si eram egoist……IL voiam doar pentru mine...al saptelea cer...aveam si eu semnele...….mele...…a fost……
Mia: Cum spunea Prietenul tau? Soarele nu straluceste intotdeauna dar totusi merita sa speri.
Cosmin: Tu chiar ai tinut minte?
Mia: Cine stie……poate ca intr-o zi o sa am si eu loc...in lumea ta…...
Cosmin: (ii pune mana pe pantece, mangaind usor) Tu oricum esti in al saptelea cer. Tu nu esti singura....
Mia: Oh Cosmine! Nici macar nu stim ce-i fericirea...(zise plimbandu-si mana lui peste pantecele in care o noua farama de viata misca incetisor). N-am avut timp....
Cosmin: Mia?
Mia: Da?
Cosmin: Te rog... sa ai grija sa aibe buletin...sa nu fie un nimeni ca mine...
Eric: Iarta-ma Cosmin…n-am vrut....
Cosmin: Acolo sus cineva ma iubeste. Cum ar spune Prietenul meu?: Omule! Iata fiica ta. Femeie! Iata tatal tau. Dar eu nu pot sa zamislesc asemenea vorbe. L-am rugat pe Dumnezeu sa ma schimbe. M-a schimbat, dar mai era cale lunga... ..vorba aia : cui ii pasa…...Mia?
Mia: Spune Cosmine…
Cosmin: Sa fii atenta la semne…...cine stie... da poate ca el n-o sa aiba...
Prietenul Meu : Cineva de sus i-a trasat drumul vietii, presarandu-l cu semne. Si semnele nu sunt oferite oricui, ci numai acelora ce le pot intelege si respecta.
Cosmin: Cand nu intelegi nimic din ceea ce se intampla nu cauta sa te acuzi, caci in curand, totul se va lamuri. Nimic nu este intamplator........

“Si iata ca s-a aratat un cal galbui. Cel ce sta pe el se numea moartea si impreuna cu el venea si locuinta mortilor”.

Taci, Mia, nu te văieta,
Căci cu mine te-oi lua,
În apa lui Iordan te-oi spăla,
Cu cămeşa de dragoste, te-oi îmbrăca,
Cu brâu de dragoste, te-oi încinge,
Coroană de aur în cap ţi-oi pune,
Si mândru te-oi limpezi,
Ca argintul strecurat, ca maica ce mi te-a dat,
Ca Soarele când răsare, ca busuiocul cu floare...
Răsai, Soare, frăţioare, cu nouăj-de răzişoare!
Soarele-o răsărit, ori crai mandru a ieşit?
Ba nici crai nu-i, nici crăiasă,
Ci e Mia cea frumoasă, dintre toate-i cea aleasă!