poveste vegetală

vântul m-a aruncat, sămânţă
într-un colţ întunecat...
odaie părăsită
dată morţii.
umezeala lutului m-a-nfiorat
rupând peceţile vieţuirii
mi-am înfipt mugurii rădăcinilor
şi frunzele oarbe
se loveau de pereţi.
mi-am ţesut toate visele
în întunericul odăii
chircindu-mă sub loviturile tavanului
lovindu-mi crengile de pereţii închisorii...
şi-asemeni apei ce-adulmeca fisura
un vis s-a strecurat spărgând tavanul
şi-am ţâşnit, beat de-atâta aer şi lumină
ploile m-au spălat
vânturile m-au încercat
iar viaţa mea s-adună
împletind întunericul închisorii
cu bucuria libertăţii ce mă luminează.

(Foto: http://www.123rf.com/photo_4312123.html)