şi linişte se face pe pământ…

am luat cuvintele
zidindu-le în viaţă
înălţând turnul viselor

chemarea muezinului
se regăseşte-n freamătul deşertului
aşa cum toaca viselor
tălăzuieşte marea vorbelor îmbobocite

turnul meu trăieşte
respiră şi suspină
tăinuindu-mă, arătându-mă
ecce homo!
şi tăcerile mă înconjoară
scuipându-mă,
împurpurându-mă
iar moartea mă plesneşte
cu toata liniştea
voindu-mă îngenuncheat

m-aşez în praf
scriindu-mi visele
şi deschizând braţele şoptesc:
lăsaţi cuvintele să vină la mine
că împreună vieţui-vom dragostea
acum
şi-n veci vecilor
şi-n vers…