joi, 29 octombrie 2009

iubirea. agonia mea

te iubesc prea mult zise viaţa
încolăcindu-mă cu mii de alte vise
şi-nfipse cuvântul, adânc, adânc
răscolindu-mi roşul.

i-am ascuns umbra sânului - căuş
iar buzele scrumeau a şoaptă
dragoste…
te trăiesc suflet pereche
în adâncul inimii
albastru
ca o şoaptă.

rădăcinile
coboară-n uitare
sorbind galbenul sufletelor
în fulguiri de clipă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu