A tribute to…

"ţigara aprinsă şi uitată-n scrumieră”


...trec în goană anotimpuri...

toamna-şi acoperă disperarea
cu muzica-înserărilor
arcuindu-se peste coardele viorilor.
iar vântul împleteşte-n cavalcada frunzelor
pacea şi armonia uitării.
A-leluia, a-leluia, aleluia aleluia, a-le-e-luia
e corul.
provoacă incendii halucinante
în care se pierde talent şi energie
iar viaţa se târâie, canon.
ea, ne-a dat drumul în lume
dar ia puţin câte puţin de la fiecare
ca să-şi menţină echilibrul
între tuburi de orgă.
venele noastre se deschid
înflorind printre clape de-abanos
şi-oferă acelei incredibile forţe de atracţie
pacea şi armonia.
m-a sedus, o iubesc
şi atracţia ce-o simt e de nestăvilit

nu, pe mine nu mă priveşte!
n-am nimic de oferit talentului tău sclipitor
mi-s venele întinse, corzi pe griful tău
mă-nalţ cu urletul deodată
şi ling metalul din pedala apăsată
ia-mi coastele claviatură
şi inima în fugă să mă lase
nu pot să îţi rezist,
nu vreau să nu mă ai
ţi-s notele lascive
şi numai unora te-oferi
şi sufletul ţi-l dai