fragmente...

Ce-ai face dacă te-ai trezi în beznă?
Aş închide ochii sau i-aş ţine deschişi
Şi-aş încerca să mă obişnuiesc cu întunericul.
Oricum ar fi, bezna roade
Indiferent dacă este în faţa porţilor
Sau în spatele lor.


Afară plouă.
Şi toamna nu face decât să te sufoce
Cu atenţia, cu dragostea ei
Şi simţi ploaia până-n măduva oaselor
Sau chiar şi mai departe
Până-n amintirea măduvei
Pierdută printre răni
Cu miros a ploaie.


În orice oraş există un loc acoperit
De unde poţi privi ploaia
Şi-abia atunci, vezi oraşul
Care alminteri geme şi-şi dă sufletul
Cum aleargă singur în ploaie
Bucurându-se ca un copil
Ce calcă-n băltoace
Şi bate din palme
Cu obrajii umezi.


Trupurile fetelor sunt atât de moi şi de calde
Iar sânii lor atât de dornici şi apăsători
Încât te-ntrebi dacă-s făcuţi
Din aceeaşi carne
Şi dacă acelaşi sânge
Dospeşte dorinţa.
Dar ce rost au toate aceste întrebări
Dacă un te iubesc îţi răneşte buzele
Şi gustul neputinţei
Dizolvă lacrima în sânge?

(Break-out submitted by PK)