acolo sus cineva mă iubeşte

altfel cum poţi să-ţi explici marea de linişte din jur

care-mi şterge urmele ferindu-mă de răstignirea cumpenelor

şi de veninul cuvintelor tăcerii

cu palme goale îndepărtează spinii şi colţii pietrelor

netezind drumul somnambul

ce trece pe roşu toate arterele şi venele

palmele lui modelează sunetele

ştergându-le cearcănele disonante

şi pline de litere muribunde

poate că viaţa mea s-ar fi petrecut altfel

un déjà vu vijelios dar sub aripa lui mă bucur de stabilitate

morenă prinsă-n carnea grea de gheaţă

cerurile se deschid, gură de pod fără scară

tainele prinse în pânze de paianjeni

ţin socoteala anilor pe degete