în temniţa indiferenţei lui

muriel barbery sau cum să ascunzi arma crimei

sunt cuvinte care dor prin însăşi alaturarea lor de viaţă

şi durerea nu e totul,

pentru că uitarea în mlaştina indiferenţei

sau pasul greşit în nisipurile mişcătoare

aduc moartea prin sufocare

la fel şi indiferenţa

care face mai multe victime decât bolile de inimă

sau decât virulenţa unei epidemii

şi ea roade în tăcere

cangrenă molfăind celulă după celulă

până la ultimul neuron

ziua se naşte moartă

purtându-şi putreziciunea

orele scuipă sânge

iar minutele gâfâie atinse de fibroză

răceala te cotropeşte

uitarea sapă la temelia sufletului

iar lanţurile

mâncate de rugină

sprijină limbile clopotului