în final

adevăruri ascunse în cuvinte

cuvinte ascunse printre tăceri

şi tăceri ascunse printre uitări

am obosit să tot aştept semnele ce veştejesc la capătul verii

pielea îmi crapă şi curge luând cu ea verdele întrebărilor nespuse

iar tăcerile se scutură căpătând culoarea putreziciunii

mi-e dor de liniştea cu care mă-mbrăcam

şi m-ascundeam în noapte ca să nu mă vadă vârcolacii

am tam tina tiri mogo dina

viaţa e coroana de spini pe care o primeşti

ca semn de bună purtare

şi fiecare zi e o nouă diplomă ce atestă prezenţa la cursuri

sunt momente în care moartea te-ndeamnă la joacă

dar clopoţelul sună, absenţele sunt motivate

şi orele continuă

până când ţi se restituie carnetul de note

cu toate bunele şi relele

sunt zile în care îţi întinzi palmele ca să-ţi primeşti pedeapsa

dar constaţi că nu este nimeni care să te mustre

şi cu obidă întorci capul şi spui

oare chiar m-am ostenit degeaba?