am obosit să fiu prost

Carol întâiul rege al României nu s-a plâns că România  

e imaginea mojiciei într-un balcanism imuabil

plină de mitocănie şi gunoaie

şi-a suflecat mânecile,

a făcut un război de independenţă

şi un castel la Peleş

ca să aibă unde urca trenurile

şi spre deosebire de românii adevăraţi din ziua de azi

el chiar a crezut în steaua acestui popor

indiferent dacă dacii erau sau nu popor adamic

ziditor de piramide, de religii monoteiste

sau rupt din coaste imperiale

poate că aceste locuri au fost pustii

şi până în secolul trecut

au aşteptat mana cerească

dar cu schimbările climatice tot mai virulente

mana nu a mai căzut decât în deşert

hrănind speranţele deşarte

ale căutătorilor de ţiţei

am obosit să mi se tot repete

că topurile mondiale au locurile goale numai la sfârşit

şi că patul nostru cel de toate nopţile

e moştenit de la Procust

şi ca să nu ne luăm nasul la purtare

în fiecare seară ne mai tăiem

capul sau picioarele

ca să intrăm în istoria croită de ei...