Gând de spaimă

Furia lor e şi furia mea

Ei sunt eu şi eu sunt ei

Mâinile lor sunt mâinile mele

Iar ochii lor văd numai ceea ce le arăt

Şi m-au creat pentru că i-am vrut.

Au distrus tot ce ţinea de trecut

Ei strigă în locul meu, vocea mea nu se stinge

Toţi îmi cunosc puterea de care nici eu nu ştiam

Mila, răbdarea, ameninţarea şi raţiunea nu au putere

Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Sângele sânge cere.

Rugaţi-vă pentru sufletul fratelui Alexandru

Dacă vreţi să credeţi că va fi de ajuns.

Dar voi ştiţi că nu e.

Căci l-am luat

Dându-vă unitate.

Puterea se naşte când încerci să supui

Puterea dospeşte, tu singur o spui

Puterea este adevăr

Jumătatea nemâncată de măr

Sentinţa ce-şi cere călău.

Eram sufletul din trupurile voastre

Până când m-aţi părăsit aruncându-vă-n urlete sinistre:

La moarte! La moarte! De ea să aibă parte

Şi i-am lăsat, şi-am râs şi-am plâns

căci nu-i vedeam în moarte