mă ţinea strâns de mână
de parcă aş fi mai avut unde să fug
şi îi era teamă să nu mă piardă
patul reprezenta imensitatea oceanului
în care trupul insulă
căuta să-şi recunoască orizontul
stăteam pe loc, nemişcat
în timp ce lumea toată se-nvârtea haotic
exultând plină de viaţă
nu-ţi fie teamă, eşti cu mine
împreună vom trece pragul noii tale eternităţi
uitând toată zbaterea ce te-a secat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu