astăzi vei scrie ceva frumos, să mă ungă pe retină
că de nu...
fâşia de protecţie a frontierei dintre viaţă şi moarte
nu e locul în care poţi juca fotbal cu visele
şi nici arena circului în care tu eşti aruncătorul de cuţite
desluşind umbra tăcerilor tremurate
cercul de lumină al unei eclipse
se plimbă printre spaime
agăţându-se de tăcerea fermă ce se ţese
între două cuvinte ca o punte a suspinelor
astăzi vin târziu acasă aşa că poţi să nu mă aştepţi
dacă nu ar fi viaţa asta ca o locomotivă
şinele ar pleca fiecare în drumul ei
pentru că traverselor li s-au cariat rosturile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu