povestea degetelor

când ţi se taie capul se cheamă că te decapitează

dar oare cum poţi să spui când ţi se taie degetele pentru păcate inimaginabile?

la început am avut degete acadele, fiecare cu gustul şi cu temerile sale

arătând aripile îngerilor ce poposeau pe streaşina ochiului

să-mi descânte de noapte şi de suspin

apoi degetele s-au numit curiozitate

tropăind alandala prin viaţă printre cifre şi litere

răsturnând lumea cu întrebările lor nepotolite

când s-a-mprimăvărat sângele

degetele au luat nume de mângâiere

adunând freamăt de buze şi clocot de cupolă feciorelnică

şi rând pe rând au luat nume de muncă, de leagăn, de patimă

cu responsabilitate, cu dăruire, cu tăceri prelungi

până-n adâncul amprentelor

acum, degetele treieră frunzele galbene, ostenite de atâta verde

şi se ascund în pământ cu demnitatea bulbilor

aşteptând o nouă îmbobocire

dacă nu ar fi semnele scrise în coaja lor

le-ai freca prometeic

în speranţa unei ultime scântei