te-ai aplecat şi şoptit ai adâncit spaimele nopţii
poate că nici tu nu ai înţeles
şi te-ai lăsat dus de curent
dar ai uitat că şi stânca
poate fi vremelnic sub ape
Doamne, nici nu ştii cât sunt de fericit
că sărutul meu stă la baza fericirii lor
toţi vor să te cunoască
să ţi se dea plecaţi
şi să-ţi soarbă vorbele şi-nvăţătura
dărâmaţi templul asta şi în trei zile îl voi ridica
dar tu nu o să mai apuci să vezi
culorile s-au terminat
firele din ţesătură se duc
şi nici cerurile nu-s pregătite de potop
să nu mă laşi Doamne să rătăcesc în noapte
am să te aştept să-mi întorci sărutul
ca de la frate la frate
sau ca de la învăţător la ucenic
sărut dătător de viaţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu