sunt semn de carte

oare ţi-am spus de când aştept

să îmi desfac viaţa la piept

să-mi las tăcerile să zboare

să-nveţe valul cum se moare

poate că nimeni nu bănuie că în spatele jaluzelelor lăsate

e doar o neputinţă mică ce se zbate

să iasă la lumină

de fiecare dată mă aşez între paginile albe

despărţind o tăcere de altă tăcere

care în mod inexplicabil îmi desenează conturul şi piere

m-ai dorit bisectoarea vieţii tale

secantă la toate frământările şi întristările

dar încălzirea globală afectează soarta gheţarilor de la poli iremediabil

zborul cerne-n zare dorul

şi trupurile noastre caligrafiază lent

tot ceea ce pare acut şi strident pe-ntinderea uitării

umerii cad la datorie

tărănd aripile după ei într-o bruscă aporie

stilul fluture e scoborâtor din umere sau e o înălţare de aripă?