O viaţă rece şi singuratică
E ca un apartament de lângă mare 
În care se aud valurile.
Marea s-a dus
Luându-şi valurile
Riduri în jurul ochilor.
Uneori însă 
Mi se pare că aud valurile. 
Or fi rămas înţepenite în urechi.
Un pahar de whisky
Împrăştie frigul temerilor
Ce-l de-al doilea
Limpezeşte şi clarifică
De la al treilea, 
Nu faci decât să iei locul sticlei.
O privire indiferentă
Împiedicată
Între prietenoasă
Şi rece
Nu exprimă nici un fel de trăire,
E doar o privire
Prin fundul paharului.
Cucii nu cîntă seara în bar.
De ce oare?
joi, 28 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)





Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu