uşa deschisă

îmi forţam ochii să vadă în interior
de parca sufletul atâta aştepta:
să-l găsesc şi să-i dau leapşa.

în nopţile grele de plâns
camerele scăldate în întuneric
sunt doar pentru cei ce-aşteaptă
Marea Întâlnire.
şi toate camerele luminate
sunt pentru ceilalţi.

câteodată rătăcesc uşa
şi nimeresc în camere ce-ascund suflete
ce strigă, lovind aerul cu pumnii
şi aruncându-şi picioarele în toate direcţiile
derutaţi şi disperaţi
că sunt lăsaţi să aştepte.

în adâncul sufletului, am ştiut
că nu facem decât s-aşteptăm
să se deschidă uşa.