Secetă

Mi-s oasele golite de ecou
Cuvintele-au plecat cu-un ultim tren
Din faţa valului de necuvinte.

Privesc la mână, ea îmi râde-n faţă
Mi-s degetele apă-n roata morii
Ce sfarămă şi dulce din tărâţă îl desface.

Dansez şi urmele mă scriu în praful vieţii
Doar vântul singur va citi ce-am scris
Am smuls cuvântul din adâncul fibrei,
Trăiesc sau mor. El viciu, eu proscris.