Amintiri cu parfum de iarnă

Frumoşi nebuni ai marilor oraşe
Înzăpeziţi în trena lungilor troiene
C-o tinereţe astăzi vă descânt
Să nu-mi luaţi lumina lină între gene…

În plan vertical toate visele mor
Răstignind pe abscisă căderile-n gol
Mi-e vara trecută prin punctul de forţă
Pe rugul deschis am ars ca o torţă.

Sunt scara rezemată de fereastra cerului.

Da. M-am născut cu amintiri mai vechi
Şi-nchid în mine ultima secundă
Sunt Universul, şi-n trairea mea fecundă
Imaginaţia şi jocu-şi caută perechi.

Niciodată să nu-mi lipseşti viaţa de lumina ta.

Nopţi îmi alunecau printre degete,
Eşarfe în tonuri albe, grele, dospite,
Mă deşteptam printre visele tale,
Răscolind seva ce mustea a dorinţă.

Îndură-te şi lasă-mă să plec…