miercuri, 6 ianuarie 2010

Iartă-i Tată, că nu ştiu ce fac...

IIsuse băiete, te-au dat afară din biserica goală,
Cautând disperaţi prin cotloane, răspuns la ultima răsuflare.
Degeaba.
Întrebările toate-n cununi le-mpletim.
Canibali, te-nghiţim. Şi apoi ne-amăgim
Că în vis te uităm.
Nu te vor. Te-alungăm.
Şi din casă te-am scos, chiriaş fără rost,
Tu în pâine şi vin ţi-ai făcut adăpost.
Eşti frica lor cea mai mare. Mai mult decat frica de moarte,
Eşti frica ce-i doare, cu ea ne desparte
Crezând că te alungă doinesc într-o dungă.
Se smintesc mişunând şi din chakră în chakră
Drumul ultim Ţi-au luat şi-au trasat cale dreapta.
Fachir care moartea-n minuni Ţi-ai prescris
Ochi pentru ochi printre ochi, ai deschis.
Epigon încrezut, cari Egiptul în spate.
L-ai dus pâna-n Indii şi-un pic mai departe.
Copy-paste, eşti un fur. Eşti petecul nou
Pus pe cruce.
Şi-atunci
Ţi-e jertfa cadou.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu