Posedaţii

Eşti acordeonul meu.
Noapte de noapte te strâng la piept
Maree îmi eşti şi aştept.
Muzica cerne din coastele tale
Vals ce ne pierde în zare,
To a secret place.

Armura e spartă,
Din moarte-am pierdut
Mi-s morile goale, luate de vânt
Pe calul de lemn, alerg să le-opresc
Himere ce vor viaţă în omenesc,
Dar mor. Şi ne dor.

Sunt visul vostru suprarealist
M-am răstignit să vă convingeţi că exist,
Iar timpul obosit se scurge-ncet şi el.
Sunt gândul ce se sprijină-n penel,
Pe dinăuntru-am fost croit altfel.
I am a performer.

(pieter bruegel the elder)