bordura

să fie lumină!
aşa ţipau ţipau toate spaimele şi neliniştile
răscolite de valul revoltei populare,
aduse în pragul isteriei...
ca o bombă,
tăcerea a explodat în mijlocul mulţimii
secerând totul de la genunchi
şi-n toată clisa aceea
întrebările se plimbau ţanţoşe
despicând tăcerea
cu tăişul lanternelor
şi mai trăgeau cu sete un bocanc
capetelor ce se-ncăpăţânau
să le râdă în faţă.
e anul holerei, când ochii mustesc
şi hălci putride bâzâie la soare
oriunde mă întorc
stârvuri
nemestecate de-ndoială
şi mirosuri.
aerul s-a stricat la stomac
şi nu mai iese pe stadă
zace şi el
cerşind mila
dar nimeni nu stă să-l asculte
lumina umblă de buimacă
cautându-şi razele
secerate
îmi vine să vomit
toată lumina înghiţită
cu voie sau fără de voie
iar capul prea greu
curge lingând bordura.