palmele împreunate ce se rugau pentru noi
tăiate de vorba rece zăceau albe în noroi
ochii duşilor mai cată pentru o clipă înapoi
iară ceara strânsă-n pleoape se prelinge-n faguri noi.
trepte revărsând lumină se târăsc tăcute-n cer
noaptea mă adună-n vaduri, valuri pline de mister
mâinile ce scriu iubirea se aruncă-n val năvoade
scrijelind in solzii zilei zâmbelete lepădate
marți, 18 mai 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu